Piper J-3 Cub papper plane

Mi-a fost dor zilele astea sa mai construiesc o macheta de avion din hartie (papper plane ), asa ca am descarcat una de pe internet si am trimis-o Mariei din Brasov sa mi-o imprime pe carton, (Multumesc mult Maria ! ) apoi dupa ce a ajuns la mine am decupat piesele si le-am lipit la un loc !

Am ales avionul Piper J-3 Cub cel mai performant avion usor de agrement din lume !

… Cam asta a iesit ! :)

 

IMG922667 005
IMG600 002
IMG600 005

Toporul MEU – Fiskars X7

…Dupa cum stiti cei care imi cititi blogul de ceva vreme in primavara la insistentele prietenilor am facut si eu un Wishlist pe anul 2014 in care am trecut tot ce imi doream sa-mi pot cumpara anul acesta, multe dintre dorinte erau deja vechi de mai multi ani :)… Cum ar fi dorinta de a-mi cumpara o tableta, a trebuit sa schimb de 3 ori modelul dorit de tableta deoarece medelul dorit de mine nu se mai fabrica si nu mai aveai unde sa-l gasesti, zilele acestea am modificat din nou  modelul tabletei pe care mi-o doream deoarece ce-a care imi placea anul trecut nu se mai fabrica si nu mai exista pe piata nici macar pentru piese de schimb ! :)…

De mai multi ani era si dorinta mea de a avea un Topor Fiskars X7 , eu vreme de cel putin 6 luni, cam cat tine iarna in zona mea,  folosesc toporul in fiecare zi pentru a-mi face aschiile  cu care imi aprind focul dimineata, deci este unealta pe care o folosesc cel mai des si mereu am fost dezamagit de topoarele din magazinele din RO majoritatea facute in Turcia care dupa o luna de folosire fie sar din coada, fie se sparg pur si simplu de parca ar fi din sticla ! Colegul meu Ionel V de pe forumul de Bushcraft are unul Fiskars X7  si mereu l-a laudat cat este de bun, usor, extrem de rezistent si de practic, mi-a trimis si filmulete cu el de pe You Tube… si incet incet m-am indragostit si eu de el, desi nu vazusem nici unul pe viu..sa-l pot atinge !…

 

 

Intre timp modelul cu coada portocalie nu se mai fabrica din motive economice (au inlocuit cauciucul portocaliu cu plastic negru mai ieftin ) si nu va zic cat am fost de trist, era clar ca pana voi avea eu banii sa-l cumpar se va termina cel frumos portocaliu si vor mai fi doar din cele cu manerul negru…

 

 

…. Si astazi Andreea mi-a facut ce-a mai mare surpriza din lumea asta, mi-a facut cadou un topor Fiskars  X7 clasic cu maner portocaliu, cand am deschis cutia mi-au dat lacrimile… mi-am dorit enorm acest topor si nu credeam sa-l am vreodata… si acum al tin in mana…si probabil la noapte voi dormi cu el sub perina…

My precious !… cum bine  spunea Gollum ! :)…

IMGx7 005

IMGx7 006

Imi amintesc ca atunci cand am scris articolul cu Wishlist-ul o buna prietena mi-a zis ca am facut rau ca am scris-o deoarece in 2015 cand o sa vad ca a ramas doar o lista de dorinte neimplinite pot sa intru in depresie … Ei bine, doar doua dintre dorinte mai trebuie sa se implineasca… si prima ar fi bine sa se implineasca cat mai repede… altfel nu mai apuc primavara, si nu am nici la ce sa folosesc minunatul meu Fiskars X7  ! …

Behaving Badly (2014)

Behaving Badly

Behaving Badly (2014) este de departe ce-a mai frumoasa comedie vazuta de mine in ultimii doi ani (fara nici o exagerare ) este un film spumos cu o actiune continua care te tine conectat cu povestirea de la inceput pana la sfarsit, situatiile comice se tin lant insa toate se aseaza perfect si nimic nu pare nelalocul lui cum este in unele comedii total dereglate unde situatiile “hazoase” sant fortate si scenariul absurd !

Behaving Badly (2014) este un film de vazut cu prietenii de familie sambata seara sau cand santeti la mare cu amanta si nu puteti dormi noaptea din cauza arsurilor solare !

Bujorii Clitemnestrei

In urma cu vre-o 2 ani de zile mi-am facut si eu la poarta un strat de flori, cand au asfaltat strada a ramas un spatiu gol intre strada asfaltata si zidul curtii oamenilor, acolo fiecare a turnat pe banii lui, beton, sau a pus pietris iar unii, putini ce-i drept, au lasat si cate un spatiu mic pentru flori.
Am lasat si eu un spatiu mic pentru flori si am mers si am cumparat tagettes si am plantat.

Noaptea a venit cineva si mi-a furat toate florile… dupa cateva zile am mers si am cumparat altele… acelea au trait vre-o 3 zile…si apoi le-au mincat caprele unui vecin…
… Cand am primit urmatoarea pensie am mers iar la piata si am cumparat mai multe feluri de flori, le-am plantat din nou si am facut un gard in jurul lor sa fie mai greu de furat si imposibil de mancat de capre…
Le ingrijeam zilnic si dupa cateva saptamani cand s-au facut mari si frumoase a venit viceprimarul si mi-a adus la cunostiinta ca nu am voie sa ingradesc acel spatiu ca este spatiu public…
Asa ca am luat gardul jos… si dupa vre-o doua zile iar mi-au mincat caprele vecinului toate florile !

De atunci acel loc a ramas pustiu si pe el cresc doar urzici si buruieni.. care nu plac caprelor…
Acum cateva zile am vazut o portulaca inflorita, dupa cateva zile a mai inflorit una… aveam doua flori de portulaca afara linga poarta…

Cateva zile am tot simtit o senzatie ciudata in stomac de cate ori ieseam afara din curte si le priveam, ca si cand mii de fluturi erau inchisi acolo si se zbateau sa iasa afara… dar nu puteam sa-mi dau seama ce se petrece cu mine… abia azi noapte mi-am amintit…

….

Clitemnestra…

De fapt o chema Cristina si a fost printre cele mai frumoase prietene pe care le-am avut, stiu ca mie imi placea sa-i spun Clitemnestra, (am obiceiul sa dau nume prietenelor mele frumoase, uneori simt ca numele dat de parintii lor alcoolici sau analfabeti nu le pun in valoare deloc, si atunci nu ma pot abtine sa nu le caut un nume pe masura adorabilitatii lor)…

Am intilnit-o intru-n bar, facea sex pe tigari si (sau) pe lichior… I-am cumparat un pachet de tigari si o sticla cu lichior Ateneu si 3 zile nu mi-a mai cerut nimic altceva, am stat doar in pat cu radioul dat in surdina, Clitemnestra trebuie sa fi fost superba, sigur era superba, plina de viata, radea intruna ca o drogata si intotdeauna cand faceam dragoste ma implora sa o ard cu tigara cum faceau fratii ei care o initiasera in tainele amorului fara prejudecati…

Nu am putut face asta niciodata… si nici sa o bat cu cablul de la casetofon… de aceea am si pierdut-o… !

…Eram prea departe de idealul ei, de asteptarile pe care le avea ea de la un barbat..

Cand s-a dezbracat prima data m-au uimit sanii ei cu sfarcuri mari cat o aluna si cu aureola din jurul lor  cat un capac de borcan cu dulceata de smeura Schwartau, Clitemnestra isi dadea aceea aureola cu ruj iar sanii ei aratau ca doi bujori ce tocmai se deschisesera in roua diminetii…

A treia zi  cand m-am trezit dimineata mirosea in toata casa a placinte calde, Clitemnestra a venit langa patul meu cu o farfurie pe care erau doua langose aburinde, mi-a impins una in gura si am muscat cu pofta din ea…
– Pacat ca nu le-ai si umplut cu ceva… i-am zis, aveai in dulap dulceata de visine si gem de prune, erau mult mai dulci !…
Si Clitemnestra si indepartat usor picioarele si-a cufundat mana intre ele iar degetul ei cel mijlociu a disparut cu totul inauntru… am auzit doar o clipocire…cum clipocesc picioarele unui copil care merge la scaldat si are curajul sa-si bage in apa doar talpile picioarelor si acolo le misca incoace si incolo sa sperie pestisorii mici care vin si-l ciupesc de degete, apoi si-a scos mana, a sters degetul de langosa mea aburinda si mi-a dat sa gust din nou…

- Nu e mai buna asa decat cu dulceata ?… M-a intrebat ea… Si eu doar am incuvintat din cap, bunicul ma invatase sa nu vorbesc niciodata cu gura plina !

…Cand am deschis ochii afara era deja ziua si rasarise soarele, mi-am luat papucii repede in picioare si am iesit la poarta, portulacele erau deschise, erau mari si rosii fix ca aureolele sinilor date cu ruj ale Clitemnestrei…

Am retrait acolo la poarta inca odata amintirile cu ea… amintiri putine… dar frumoase… am incercat in zadar sa-mi amintesc chipul ei, nu am reusit ori cat de mult m-am straduit, dar sigur fusese superba, din pacate am fost foarte putin timp impreuna iar mintea mea retinuse doar sanii ei cu sfarcuri cat o aluna si cu aureola din jurul lor mare cat un capac de borcan cu dulceata de smeura Schwartau, pe care o dadea cu ruj si aratau ca doi bujori care tocmai se deschisesera stropiti de roua diminetii !

Dupa ea am avut o alta prietena… tot fara chip… si chiar si fara nume, tot ce imi amintesc despre ea sant sanii ei cu sfarcuri…palide, incredibil de palide !

IMG55 002

Nono – Renata Carageani

Nono

Cartea Nono scrisa de Renata Carageani este de fapt un manual al copilariilor pierdute… este cartea bocet al copiilor crescuti in puf care nu s-au bucurat niciodata de o expeditie in necunoscut, chiar daca acel necunoscut este la marginea orasului lor,  si care atunci cand li se sparge o roata de la masina iarna, mor in chinuri ca nu au valetul cu ei sa le faca foc si nici menajera familiei sa le deschida conserva de peste !…

Nono este doar un ursulet de plush care s-a aruncat singur la gunoi pentru ca se simtea inutil dar in calatoria lui intilneste alti prieteni printre care si doua pisici aristocrate care dupa ce stapana lor este ucisa sant alungate in strada si sant nevoite sa manance din gunoaiele altora… cum mincau si altii din gunoaiele lor candva… Si asa… aventura incepe, insa in paralel cu aventura traita de ei traieste si cititorul aventura lui… actiunea cartii este doar o cheie prin care poate patrunde in toate ungherele propriului sau suflet si unele lucruri gasite acolo s-ar putea sa nu-i placa…

Nono, cartea Renatei Carageani iti aminteste de “Expeditia Nisetrul 2 a lui Vlad Musatescu, doar ca amuzamentul este inlocuit cu o duiosie si o sensibilitate cum rar poti intilnii intr-o carte…

In ea il intilnim si pe Mr Wilson, prietenul lui Tom Hanks din filmul ” Cast Away (2000) ” si primim o lectie despre ceea ce inseamna o prietenie adevarata, noaptea petrecuta de Nono alaturi de Wilson este una plina de dramatism si raspunsuri la intrebari pe care poate multi nici nu am realizat ca ar trebui sa fie puse !.. Insa principala lectie invatata este ca nimic niciodata nu trebuie sa ni se para stupid sau prostesc cand este vorba de a salva un prieten !

Cartea Nono scrisa de Renata Carageani este o carte care se citeste doar cu o cutie de servetele aproape deoarece fara sa vrei ochii ti se umplu de lacrimi… povestea ursului de plus, al pisicilor, povestea lui Vasile si al celorlalti prieteni si cunostinte ale lui Nono sant de fapt povestile noastre ale tuturor… sant cioburi ale vietii noastre care ne lasa cicatrici insangerate pe suflet…

Nono este fiecare dintre noi… cei care ne cautam rostul pe lume, cautam tovarasi de drum, langa care sa ne simtim vii si utili atat cat dureaza acel drum… putin sau mult…  Nono trece dincolo de bariera umanismului simplist, el este un guru care ne arata chiar si drumul spre Nirvana, avem nevoie doar de cateva baloane cumparate de la balci !

Multumesc din suflet Narcisei Maria care mi-a daruit aceasta carte minunata ea va ramane pentru totdeauna in sufletul meu !

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 188 other followers

%d bloggers like this: