Tu simti toamna ?

Tu simti toamna ?… aici deja au inceput sa cada frunzele, cad una cate una ca lacrimile unei femei indragostite sortite sa fie departe de iubitul ei pentru totdeauna…
Chiar si frunzele din nuc au inceput sa cada…
Iti mai amintesti nucul nostru sub care ne jucam piua cand eram copii ?
… Jumate din el s-a uscat de dor asteptandu-te, te-au strigat dintre ramurile lui chiar si gaitele obraznice… si tu nu ai vrut sa raspunzi…
Chiar si eu te-am strigat.. desi stiam ca te strig degeaba…
De cand ai plecat mi-e tot frig si ma ploaie, ma ploaie lacrimile amintirilor tale…
si mi-e frig de la gheata din jur…

Doar tu reuseai sa ma incalzesti, doar tu si sarutarile tale pe care le primeam la pachet de cate o mie..
si mangaierile tale ma incalzeau si vinul fiert cu scortisoara pe care al beam de pe buzele tale apoi iti sarutam umerii si gatul, si genunchii, si coapsele… si terminam cu umbra ta de pe asternuturi, umbra ta care dansa atat de frumoas la lumina focului din soba…

Atunci nu imi pasa de toamna, si nici de frunzele care cad…
Chiar si luna am observat-o doar dupa plecarea ta, era si ea singura ca si mine..

Si totusi iar e toamna… si tu iar nu esti aici…
au trecut atat de multe toamne de cand tu nu esti incat nici nu le mai pot numara…
sant prea multe si eu stiu sa numar doar pana la unu…

Candva stiam sa numar pana la doi… acum am uitat chiar si cum suna…
Abia mai aud glasul tau uneori in vis… ma trezesc si te caut, si te strig… dar degeaba
si atunci ma alipesc cu fata de geam si ma uit pe strada sa vad daca nu cumva esti
pe strada… daca nu cumva santem din nou copii si ne jucam piua sub nuc…

Tu simti toamna ? simti ca au inceput sa-ti cada frunzele ?…
Eu simt asta in fiecare zi, si mi-e teama de iarna, mi-e teama ca nu esti aici sa ma incalzesti
si sa te tin in bratele mele pana apare primavara…

De cand ai plecat e mai mereu toamna… si frunzele imi cad pana pe prag… si noptile sant asa de lungi
si triste si nu esti aici sa te sarut de noapte buna, si tu sa ma trezesti dimineata cu un sarut…
doar vantul asta rece si patrunzator care imi intra prin toate cotloanele sufletului meu gol si uscat
incat ma si mir ca mai exista,
il tin in viata amintirile tale, dar si ele incet incet dispar una cate una…
nici macar nu mai stiu ce gust aveau buzele tale, nu mai stiu daca aveau gust
de fragi, ori de capsuni sau de mere coapte cu scortisoara…
si tare as vrea sa fi aici si sa-mi reamintesti.

Mai stii cand ti-am zis ca nu as putea trai fara buzele tale ?
Tu erai sigura ca o sa le uit dupa cateva ore…de la plecarea ta
si uite cate toamne au trecut …si eu inca le mai duc dorul…
Nici macar nu te-am mintit ca nu pot trai fara ele, de la plecarea ta nu mai simt ca traiesc,
simt doar cum imi cad frunzele, si cum ma patrunde frigul…

In jurul tau era mereu primavara, era mereu veselie si flori,
si ochii tai albastri ca florile de nu ma uita, si ca seninul cerului,
si mirosul tau de flori de cimp si de flori de cires, si nu aveam nici o teama ca vreodata va mai fi toamna
pe pamantul sufletului meu…

Eram tineri si nu ne pasa de nimic… eram prea ocupati de iubirea noastra efemera
ca toate iubirile… ce repede a trecut tot ce a fost frumos… si ce mult a tinut toamna vietii fara tine ..!

Nu ar fi frumos ca dupa iarna vietii si oamenii sa aibe parte de o noua primavara ?
Stiu ca ti-ar place si mi-ar place si mie, am avea o sansa sa fim din nou ca la inceput…
cand in fiecare seara aveam pe cine sa sarut de noapte buna si in fiecare dimineata
avea cine sa ma trezeasca cu un sarut …
Vis in van asa cum au fost toate visele mele cu privire la noi,
real e doar vantul asta rece si patrunzator care imi intra prin toate cotloanele sufletului meu gol si uscat
incat ma si mir ca mai exista !

Anunțuri

32 comentarii

  1. Ioi , may Ninule!
    Si mie imi e toamna….dar nu fac atata galagie ca tine! 😀 (glumesc , da?)
    Te imbratisez! Mi-au dat lacrimile citind despre Toamna ta….

    • E trista tare toamna, parca e greu vara mai ales pe 40 de grade dar toamna
      e trista… Si eu te imbratisez mai Ana Maria, desi imbratisarile astea virtuale sant ca ceaiul de paducel …

      • Ana Maria

        Adica amare?

        • Nu, ceaiul de paducel e bun la gust ca e practic acelas material ca in pasta de macese, dar nu simti nimic dupa el…

          Asa sant imbratisarile virtuale… pe cand alea reale iti dau o senzatie de fericire care nu poate fi descrisa in cuvinte…

  2. E prea vara in sufletul meu, plus ca nu am somn…:P
    Imi place mai mult proza ta, decat poezia, nu te supara….si chiar m-ai atins cu-o frunza ruginita de toamna 😉

    • Vai, cum sa ma supar ? ! :)))
      Multumesc mult, Liana !

  3. ce toamna romantica aici la tine, Ninule draga! frumoase cuvinte, sensibile gânduri…

  4. Pf… e trista toamna acolo la tine, dar la mine nici nu se simte… florile inca infloresc, frunzele se tin bine de crengi, soarele arde sus pe cer parca la fel ca alta data 😦
    Weekend plăcut să ai!

    • Multumesc mult, Pisky !
      Un weekend placut si tie !

  5. Frunzele-s ale tale din gradina?
    Frumos ai scris, da’ zau daca iubirea asta nu-i mai frumoasa cand e vesela.Uite ce ti-a facut frunza mea 😦

    • Frunza ta e fost magica, mi-a deschis portile sufletului !

      Frunzele sant „sterpelite” de pe net, daca dai clik pe ele ar trebui sa ajungi acolo ca sant luate prin link !

  6. Da, mi-e toamna inca de asta-vara. I-am presimtit ruginiul de la prima gura de para coapta. Mi-era cumva dor de fosnetul ei. De parca nici nu ar fi plecat. Dar mi-e bine cand mi-o stiu aproape.
    Iubirile trecute care uita, nu stiu deslusi primavara in fosnetul toamnei. Ele apartin mereu unui alt anotimp. Care trebuie sa devina amintire.

    • God bless you, Irina !
      Ai un suflet frumos si porti in el Primavara !

  7. Nu am cuvinte!! Și dacă le-aș folosi, nu ar avea rost..
    Ai învăluit scrisul într-o folie foarte frumoasă de sensibilitate..
    Felicitări! Mi-a plăcut mult..

    O zi minunată!

  8. zincabeiu

    Mai ! E cel mai frumos anotimp. Primeste-l cu drag in viata ta, ca si pe celel, nenumarate, care vor veni.Sa ne bucuram ca ni s-a mai deschis o poarta.Lasa regretele pentru sceptici.Amintirile frumoase umplu rucsacul pe care-l porti cu drag in spate si fara de care nu-i posibila nici o ascensiune. Cu drag.

  9. Tare frumos ai descris amaraciunea unei primaveri pierdute.
    Pana si frunzele imi plac la tine. 😉

  10. Acelasi romantic din totdeauna 🙂

  11. Melancolie?Zambeste, maine poate fi mai rau! Dupa vantul de toamna vine crivatul de iarna si imprastie toate frunzele cazute,nici urma lor nu se mai vede sub nameti…Hai ca te-am incurajat…Si uite cate doamne si domnite au suspinat alaturi de tine,Cupidoane :)).Zau, nu ma face sa lacrimez, ca-mi curge rimelul…(am glumit,ca imi sta bine si cu rimelul intins pe obraji, ca indienii inainte de atac)

    • :)))))) Of Doamne, cand esti prin zona nu mai poate nimeni nici melancolic sa fie ca se prapadeste de ras :))) Cred ca noi ne completam foarte bine, eu sant partea goala a paharului si tu ce-a plina !

      Sarut mana, Adelina !

      • Eu sunt partea plinutza, sa fie clar!:))Golul se umple, plinul se revarsa, cum o dai , tot nu-i bine sau e spre bine….Zi ca suntem perfecti, sa moara lumea de ciuda!

  12. Toamna e foarte frumoasa, uite in poza pe care ai pus-o ce culori minunate au frunzele !
    Toamna e plina de melancolie, se zice ca toamna dau navala amintirile.
    O toamna frumoasa iti doresc !

    • Multumesc mult, Geta ! O toamna frumoasa sa ai !
      … Eu nu o sa o pot iubii vreodata !

  13. vad ca toate femeile te-au bombardat cu „ce romantic esti NInule”… si vin si eu..cu da…ce romantic si nostalgic esti NInule…m-ai impresionat prin profunzimea emotiilor ce le poti transmite.
    azi am inteles inca odata ca de fapt obiectul iubirii poate fi sau nu banal, ce face diferenta e cel ce iubeste. nu cunosc persoana careia ii este adresata aceasta scrisoare deschisa, dar cred ca fiecare femeie ar merita sa i se marturiseasca din cand in cand asa frumos..iubirea..
    bravo Ninu. o sa continuu sa te sustin si sa te incurajez ca poti face mai mult decat sa scrii pe blog..este important si frumos si asta, dar ce frumos ar fi cu o carte publicata..indrazneste sa tintesti sus…

  14. Ninu, te invit in primavara mea plina de flori ieri si azi cu grindina si ploi vijelioase. Si iar mi-e frig la picioare, poate ca stau prea mult in loc. Imi sta si mintea’n loc 😦

    • Multumesc mult, Elisa, pentru invitatie, mi-ar prinde bine o primavara… macar sufleteasca !

  15. zincabeiu

    Ninu, observ ca ma ignori; nu mi-ai raspuns.Rusinica!

    • Mai Zinca….Ce se putea raspunde la ceea ce ai scris tu ?…
      sant unele comentarii care nu pot primii raspuns din cauza ca raspunsul ar parea stupid si prostesc… uneori chiar si eu simt ca nu mai am nimic de adaugat…

  16. Da, e trista toamna, dar aici e mai suportabila 🙂 chiar daca plous cu galeata! 🙂

Trackback-uri

  1. O noua toamna fara tine | Punctul de vedere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: