Solidaritatea, o boala aproape eradicata

Cand eram eu tanar, prin 1982 -1986 inca mai era obiceiul in zona mea ca atunci cand cineva isi construia o casa lumea sa se adune (rude, prieteni si vecini ) si sa-l ajute sa o construiasca fara plata, doar asa benevol.

Operatiunea se chema „clacă”  in zona mea si era fix ca si „munca patriotică” doar ca aceea se facea sub indrumarea Primariei si era pentru beneficiul intregi localitati, iar clacile erau de cele mai multe ori sub patronajul preotului din sat !  Veneau prietenii bunicului meu si îl întrebau :

– Tu vii sambată la clacă la Cutarescu, sa-i ridicam casa ?… Ca spuse popa in Biserica cine e liber de la serviciu si poate atunci sa merga ! 
Si nu stiu ca bunicul meu sa fi refuzat pe cineva ! In 1988 cu un an inainte de deces a fost 3 zile la claca sa renoveze casa la un consatean si nu s-a ferit de munca, a dat zilnic la lopata ca unul de 40 de ani !

Cel mai adesea clacile erau folosite pentru ajutorul tinerilor casatoriti, atunci se aduna toata suflarea localitatii si imediat construiau casa tinerilor casatoriti, uneori si materialele le primeau ca nu se dadeau bani la nunta ca acum, se dadeau animale, materiale de constructii s.a.m.d,  atunci se ajutau oamenii sa-si puna pe picioare o gospodarie si sa ajunga si cei tineri sa-si poate intretine familia ! Preotul cunostea fiecare situatie in parte si organiza treaba, nu erau popii pe interes ca astazi, comunitatile erau închegate si preotul era  si psiholog in sat si consilier marital ! Mesterii erau tot din localitate si meseria se transmitea din tata in fiu, casele facute de zidari amatori erau perfecte, desi erau masurate doar cu fir cu plumb si cu franghia, acum cel mai calificat  zidar din satul meu nu a fost capabil sa-mi faca un cos de fum drept 😦

Imaginati-va 70 – 100 de persoane care vin sa va ajute sa va construiti casa… sant imagini de neuitat, fiecare stie bine ce are de facut, cei specialisti la ziduri fac zidurile, cei specialisti in lemn pregatesc lemnul iar seara de cele mai multe ori casa era gata in mare iar sîmbata cealalta era gata de tot + dependinte in care rudele mai apropiate si prietenii aduceau cadou capre, oi sau o vaca si din cele doua zile de munca facute cadou de catre comunitate, tinerii casatoriti erau asigurati pe viata. Era o masinarie incredibila aceea solidaritate umana, nu poate fi descrisa in cuvinte, nu o poti intelege decat atunci cand o vezi pe viu… starea de spirit era incredibila, toata lumea glumea, se faceau farse la cei mai slabi de inger, se spuneau bancuri, glume… o atmosfera de vis !

Era un adevarat spectacol cand la amiaza veneau de prin tot satul femeile cu mancare la barbatii lor, de cele mai multe ori impreuna cu preoteasa, care era lidera femeilor din localitate, ( pe timpul acela preotesele nu erau niste tute increzute si pline de aur la care nu le ajungi cu prajina la nas, erau femei educate cu mult bun simt care la randul lor educau femeile din sat, invatau pe copii carte si ajutau la dezvoltarea comunitatii ) fiecare aducea cate ceva de acasa si se facea o masa imensa comuna, unde aveai posibilitatea sa vezi zeci de tipuri de placinte si din unele chiar sa si mananci, se faceau schimburi de retete, si de experienta.

Am participat doar o singura data la o clacă, cand vecina mea si-a facut bucatarii de vara si fantîna, si au fost doar vre-o 30 de persoane, bunicul meu m-a dus in brate pana la ea in curte si m-a asezat pe o patura pe iarba sa ma uit si eu la lume, si cred ca acea zi va ramane in mintea mea drept ce-a mai impresionanta zi din viata… Pana seara vecina a avut si fantana gata si bucatariile de vara si o multime de alte mici reparatii care mai trebuiau facute prin curte… A fost impresionant sa vezi ce au putut face intr-o zi niste oameni pentru semenul lor fara nici o plata doar din dragoste si solidaritate !…

Si dintr-o data acel obicei a pierit… multa vreme nu mi-am putut da seama ce a facut ca el sa dispara, ce era atat de rau in el incat a fost eliminat din comunitate, cei batrani mai vorbesc despre claci uneori, iar cei tineri stiu despre ele doar din auzite…

Cu cateva saptamani in urma unei satence vaduve si cu copil  i-a cazut acoperisul casei, asa cum mi-a cazut si mie, doar ca ea nu a avut norocul meu, a chemat un meserias sa-l repare si acela in prima zi i-a descoperit casa apoi a doua zi dupa ce a descoperit-o a mers nu sa o repare ci sa negocieze o suma mai mare pentru reparatie decat stabilisera la inceput, deoarece el a zis ca este mult mai mult de lucru de cat crezuse si vrea mai multi bani… ea nu a avut de unde da mai multi asa ca mesterul a lasat-o asa  cu casa descoperita si nu a mai venit… a venit in schimb ploaia si a facut prapad, tavanele i s-au inmuiat si au cazut, mobila din casa s-a udat, si in tot acest timp vecinii, rudele, comunitatea nu a facut nimic… nu i-au dat nici macar un deget de ajutor !

Cand am auzit intimplarea nu mi-a venit sa cred, pe timpurile copilariei mele femeile vaduve mai ales daca aveau si copii erau ocrotite si respectate de catre intreaga comunitate, nu exista o femeie vaduva care sa nu aibe hrana zilnica si si la care sa nu i se repare casa imediat ce avea nevoie de raparatii, era imposibil ca pe o femeie vaduva sa nu o ajute intreaga comunitate fara sa stea pe ganduri… si acum la 25 de ani departare de la acele vremuri hulite de toti, in plina era tehnologica si avant European o femeie vaduva cu un copil a fost complet ignorata de o intreaga comunitate, si lasata sa stea fara un acoperis deasupra capului…

Din fericire, a avut pamant, si l-a vandut si a reusit sa-si repare casa si acum este salvata… dar ceea ce se petrece in comunitatile Romanesti este pur si simplu rusinos, nu mai exista solidaritate, nu mai exista bun simt… si mult timp m-am intrebat de ce am ajuns aici… iar ieri am primit raspunsul…

Ieri a fost o vreme superba, cu un soare de vara asa ca am plecat la plimbare, m-am intilnit cu baiatul unui bun prieten al bunicului meu, el participa cu tatal lui, ca si bunicul meu, la toate clacile din localitate, acum om in varsta de peste 60 de ani, si l-am intrebat daca nu duce dorul clăcilor din tinerete …

Si-a lasat privirea in jos si in timp ce desena cu băţul din mana niste semne in praful drumului mi-a zis …

– Am lucrat sute de zile de pomana la unul si la altul… acum copii mei merg cu bicicleta si aia care nu au facut nici un bine la nimeni merg cu masini de lux… Asta e viata, copile, asa a fost pe vremea aia, ca eram prosti… daca lucram pe bani acum aveam si eu masini ca primarul ca nu am fost oameni prapaditi, nici bautori… numa că nu ne-am ştiut preţui munca !…

Si a mai zis si altele… dar nu mai avea rost sa-l ascult, eu aveam in minte aceea mare de oameni care construiau o casa intr-o zi, fara bani, fara dorinta de imbogatire, doar din dragoste si solidaritate umana, casa care avea sa adaposteasca o noua famile care la randul ei trebuia sa duca traditia mai departe… numai ca undeva lanţul s-a rupt si nimeni nu cred ca-l va mai putea repara vreodata !…

In America in comunitatile crestine Menonite sau Amish el inca exista si astazi, acolo inca se construieste prin claca hambarul si casa tinerilor casatoriti de catre intreaga comunitate, dupa cum puteti vedea in filmuletele de mai jos, pentru noi din pacate solidaritatea in comunitate a ramas tot mai des doar o amintire rusinoasa a unor vremuri de trista amintire !

Anunțuri

7 comentarii

  1. Andrei

    Daca ma duce capul si un pic de ajutor cu youtub-ul si alte site-uri de pe net imi fac singur treaba in propria gospodarie, orice ce este nevoie si sunt convins ca pot sa fac singur treaba….la ce nu ma risc este curentul, m-am curentat de doua ori si am ramas cu sechele :)))
    Am un mare defect de care nu cred ca am sa ma lecuiesc si anume ca sar in ajutorul oricui, sa-l ajut cu ce are nevoie si nu cer altceva in schimb de car ca astept sa se simta si el ca atunci cand ii povestesc la o cafea sau cand ne intalnim pe strada, ca mesteresc ceva pe acasa si ca ma chinuiesc singur, ca imi este greu sa rezolv problema de unul singur…el, nici vorba sa se simta :(…dar nu conteaza, am 29 de ani, sanatos si pot face multe in viata fara sa ma ajute cineva, aici ma refer la „prieteni, colegi, neamuri etc”, singura baza o am in familia mea, mama, tata si surioara, chiar cu ovorba buna, o idee, un sfat si sunt multumit 🙂

    • Inteleg, problema este ca o treaba pe care o termini in 20 de zile de unul singur, cu ajutorul a 20 de oameni o termini intr-o zi 😀 si gata ai scapat de griji ! 🙂

  2. Of, câtă dreptate ai, dragă Ninule! Multe s-au stricat şi s-au pierdut în lumea satului românesc. Oamenii de odinioară au murit şi parcă au luat cu ei şi obiceiurile bune şi omenia… Nu mai este deloc solidaritate între oameni şi cel mai mic gest sau serviciu făcut, te costă zdravăn. Un meşter care mi-a lucrat ceva mai zilele trecute, a avut grijă pe la mijlocul lucrării să-mi spună apăsat cât mă costă, de frică să nu lucreze pe gratis…. Cât despre clăcile pentru tinerii căsătoriţi sau văduve sau sărmani… s-a dus obiceiul! Mă gândeam că nici acei preoţi minunaţi, adevăraţi sljitori ai lui Dumnezeu şi ai oamenilor…. nu mai sunt…
    Numai bine, dragă Ninule! 🙂

    • Asa e Alex, nici preotii nu mai sant ce au fost odata, e logic daca nu mai exista pastori de calitate… sa nu mai existe nici turma de calitate ! :(((

    • Andrei

      Aevarat ce spui dar asta era candva, pe omenie, acuma toti meseriasii cer averi ca sa faca o treaba pe care si singur o poti face, mai incet dar o faci 🙂

  3. Si uite-asa se cheama ca societatea a evoluat.

  4. Tu vorbesti de munca voluntara si eu nu gasesc vara un om sa-mi coseasca iarba in gradina contra cost! Toti s-au boierit, prefera sa se milogeasca pentru un ajutor social nemeritat si refuza sa lucreze cu ziua pentru bani. Sa mai spun ca intr-o zi de munca platita ar lua mai mult decat iau eu la serviciu? Nu ne pasa ca i-a cazut casa vecinului, in curand n-o sa ne mai pese nici ca a cazut vecinul in drum si a murit; poate doar daca se lasa cu invitatie la parastas… Triste vremuri traim!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: