Dansul Norilor

NUMARUL BLESTEMAT

Stiti ca atunci cand vine necazul… apoi vine, nu te intreaba cine esti si cum te cheama… asa a venit si peste Silviu al Sandei… inca din ceasul si ziua nasterii. Mama lui il nascuse chiar intr-o zi de marti 13 la ora 13 si 13 minute fix.

Cand au auzit grozavia asta intreaga lui familie si toate babele din sat au zis ca destinul lui va fi dramatic din cauza celor multi de 13 care or sa-i aduca ghinion…

In loc de bucuria si fericirea venirii pe lume a unui copil, in casa Sandei si a lui Vasile Zeamalunga era mare jale, soacra Sandei si mama lui Vasile era pur si simplu disperata, zi si noapte statea si se ruga la o bucata de lemn cu cruce in el gasita de padurarul Gorun Sterpelescu in parchetul de la Valea Mare si care de 14 ani era asezata la loc de cinste in biserica sa vindece si sa faca minuni.

I-au stins copilului carbuni, l-au dus la maslu … dar pe degeaba… nimic nu a ajutat… cele 13 zile i-au insemnat destinul pentru totdeauna… La sfatul soacrei ei, Sanda l-a dus si la popa Crisan care citea din carte, dadea din bobi si din moliftelnic… dar dadea bine si cu parul… iar pe Samoila a lu Musat l-a altoit asa de bine de a mers bietu sontac, tragandu-si picioru stang dupa el toata viata… si doar pentru ca a venit mai devreme de la coasa si la gasit pe popa in pielea goala calare peste nevasta-sa…in stogul de fan.

Popa Crisan i-a zis Sandei ca doar prin post si rugaciune o sa se poata vindeca ghinionul fiului ei… asa ca Sanda cum era pioasa din fire a inceput sa-i dea copilului de mancare doar de 3 ori pe saptamana, in restul timpului l-a pus la post ca sa se vindece de ghinion…
I-a dat popa si 2 carti de rugaciuni sa le puna la copil sub cap… si cand a vrut sa-i de-a iertare si Sandei a vazut ca nu are ce-i ierta… ca Sanda era tare pioasa din fire si cu sufletul curat…
asa ca popa i-a zis ca trebuie sa se apropie mai mult de Dumnezeu… ca daca nu ai o relatie buna cu Dumnezeu esti pierdut…..
– Si cum sa ma apropii de Dumnezeu Parinte ?? A intrebat Sanda in timp ce era in genunchi in fata popii cu capul plecat…
– Sa pacatuiesti mai mult fata mea !… I-a zis popa Crisan…
Daca pacatuiesti zilnic, Dumnezeu te iarta zilnic… si relatia ta cu el va fi permanenta…!!!
Si popa Crisan s-a si aruncat pe ea acolo in biserica, i-a ridicat fustele in cap si a avut-o chiar pe covorul de iuta de langa strana a doua…

In timp ce venea spre casa, Sanda era in al noualea cer de bucurie… simtea ca se apropiase deja de Dumnezeu si simtea ca este aproape si de timpul cand ghinionul fiului ei va fi spulberat de puterea lui Dumnezeu prin parintele Crisan.
Cand a ajuns acasa i-a pus cartile de la popa sub cap copilului ei… apoi dupa fiecare drum pe care al facea ba sa se spovedeasca, ba sa se cuminece mai aducea 1-2 carticele si le punea copilului sub cap..
In cateva saptamani gramada de carti era atat de mare incat bietul copil a facut si scolioza si s-a ales si cu un torticolis la gat…

Cand l-au vazut babele cum arata asa cocosat si cu gatul stramb au fost de acord toate in cor ca destinul lui a fost pecetluit inca de la nastere si ziua de marti dar mai ales data de 13 or sa-i aduca si mai mult ghinion in viata…
Dupa un timp relatia Sandei cu divinitatea prin popa Crisan s-a stricat… popa avea acum pe alte enoriase mult mai tinere pe care prin pacat vroia sa le apropie de Dumnezeu… si pe ea abia daca o mai baga cu capul sub patrafir odata de doua ori pe luna…
asa ca Sanda s-a dus la o mare ghicitoare ca sa o ajute sa alunge ghinionul fiului ei…
ghicitoarea i-a zis ca ea face doar magie alba, asa ca pentru ca magia alba sa-i iasa bine are nevoie de 20 de gaini, 3 capre, 6 curci, 20 de kg de faina si o Dacie toate albe la culoare ca altfel i se strica magia si in loc sa alunge ghinionul fiului ei… o sa-i atraga si mai mult si Sanda incurajata de soacra s-a pus cu gura pe Vasile sotul ei si pana nu i-a facut rost de toate ingredientele vrajitoarei nu s-a lasat…

Vrajitoarea a venit i-a facut 25 de descantece copilului, l-a afumat cu piele de broasca si cu fire din barba de sobolan taiate doar in zi de post si pe luna plina… apoi i-a legat la piciorul stang o ata rosie de matase cu 3 margele de lemn cainesc care statusera 13 ani, 13 luni si 13 zile in urina de fata mare, si i-a zis Sandei ca asta este ce-a mai puternica dezlegare de ghinion…

Sanda si soacra ei s-au umplut de fericire… parea ca si scolioza si torticolisul copilului se mai ameliorasera… si acu nici nu mai plingea asa de tare in zilele de post cind pentru a alunga ghinionul din viata lui, nici Sanda si nici soacra ei nu ai dadeau nimic sa manance si nici apa sa bea…

Dupa un timp Silviu a inceput sa se dezvolte… iar ata vrajitoarei legata de picior al strangea tot mai rau… cand l-au vazut parintii era deja prea tarziu… piciorul i se inegrise… asa ca doctorii au trebuit sa il taie…
Cand l-au vazut babele din sat cum arata asa cocosat, cu gatul stramb si fara un picior au fost de acord toate in cor ca destinul lui a fost pecetluit inca de la nastere si ziua de marti dar mai ales data de 13 or sa-i aduca si mai mult ghinion in viata…

Sanda era tot mai necajita si abatuta, presimtea ca cineva i-a facut vraji, soacra ei o privea chioras… sotul ei Vasile era tot mai inchis in el si tot mai posac…
dragoste nu mai exista in relatia lor… Iar Silviu,copilul lor le ajunsese o povara… parca le era si greu sa-l mai vada… asa cocosat, cu gatul stramb si fara un picior…

Erau mahniti si tristi si vecinii si parca ar fi vrut sa-i ajute si ei cum pot… dar nu stiau cum… pana intr-o zi cand lui Maria a Carnului i-a venit o idee , sa o cheme pe baba Tudoritza din Varmaga ca ea e ce-a mai mare specialista in deochiuri dar si in medicina traditionala, vindeca de fel si fel de boli, si chiar si pe Vasile sotul Sandei al vindecase cand fusese mic si de limbrici si de frica de intuneric, doar ai daduse sa bea o fiertura din inima de mort, ai taiase un deget (ala micul de la mana stanga ca si asa e in plus si mare lucru nu face ) si ai crestase limba in 3 locuri… si Vasile era acu ca nou… doar putin, putin rrrarrait… dar scapase de limbrici si pe la 30 de ani scapase si de frica de intuneric.

Sanda si soacra ei.. si chiar si Vasile… se tot intrebau cum de nu le-a trecut prin minte sa o cheme pe Tudoritza inca de la inceput…
Dupa cateva zile a sosit si Tudoritza… era batrana rau si abia se mai misca, dar a venit insotita de 3 nepoate care ai mostenisera darul vindecarilor miraculoase… i-au facut descantece copilului… i-au stins carbuni… si apoi baba Tudorita l-a scuipat bine, bine ca sa-i alunge ghinionul si deochiul… l-a scuipat pe fata si in fiecare ochi… si-a luat banii si a plecat…
La cateva zile copilului i s-a umflat ochiul stang, i se infectase de la scuipatul Tudoritei,… apoi a facut puroi si dupa cateva zile ochiul i-a plesnit… Acu era si orb pe langa toate celelalte…

Cand l-au vazut babele din sat cum arata asa cocosat, cu gatul stramb, fara un picior si fara un ochi au fost de acord toate in cor ca destinul lui a fost pecetluit inca de la nastere si ziua de marti dar mai ales data de 13 or sa-i aduca mareee ghinion in viata…

Copilul crescuse acum marisor, dar cum fusese mereu bolnavicios din cauza ghinionului de a se fi nascut cu blestemul numarului 13 …parintii nu se putusera ocupa de educatia lui, ei saracii abia se descurcau cu mersul pe la preoti si vrajitoare ca sa-i alunge ghinionul din nastere si sa-l faca bine… asa ca acum Silviu pe linga toate cate le patimise era si retardat… si desi avea 12 ani nu stia vorbii bine… de abia daca scotea niste sunete
Toate babele din sat, dar si vecinele Sandei isi munceau mintea zi si noapte sa gaseasca un leac pentru
ghinionul copilului, si cand al vedeau in curte se opreau la gard si se uitau cu mila la el ca la un catel lovit de accelerat… !
– Vezi soro… bataia lui Dumnezeu ?…
-Da soro… Dumnezeu nu bate cu bata… Cand iti vine necazul si ghinionul nu ai ce-i face…
– Asa e soro…. Dumnezeu sa ne apere de ghinion si de deochi !…
– Cu ziua de 13 si cu ziua de marti nu e de glumit soro..!
Apoi isi faceau 2-3 cruci si plecau mai departe cu ochii in lacrimi .

Dupa un timp, sfatuiti de mai multe persoane de bine si cu suflet bun, parintii lui Silviu au scris despre necazul lor la un ziar de specialitate si au cerut ajutor, asa l-au cunoscut pe exorcistul Michiduta Draculeanu, iar acesta dupa ce s-a uitat cu atentie in sufletul copilului a gasit in el 13 draci, toti mari si grasi cu familii numeroase, asa ca i-a turnat pe gat agheazma amestecata cu alte potiuni secrete si a soptit si o formula magica antica care trebuia sa-i indeparteze pe toti dracii si sa-l insanatoseasca pe copil… singurul rezultat a fost ca bietul copil in cateva zile a paralizat complet…

Cand l-au vazut babele din sat cum arata asa cocosat, cu gatul stramb, fara un picior, fara un ochi si paralizat complet au fost de acord toate in cor ca destinul lui a fost pecetluit inca de la nastere. si ziua de marti dar mai ales data de 13 i-au adus un asa mare ghinion in viata…

Dar familia lui Silviu nu s-a dat batuta, ei au inca credinta in puterea divina si inca mai asteapta si acum o minune cereasca sa le vindece copilul de ghinionul din nastere… Stiu sigur ca vor reusii… doar trebuie sa gaseasca persoana potrivita !

…………………………………………………………………………………………….

HEI MĂ !

Toata lumea al stia ca Hei mă….
se nascuse la marginea satului intr-o cocioaba veche din lemn, in parte acoperita cu tabla in parte cu saci de plastic si carton asfaltat…
De 3 generatii locuisera acolo si de 3 generatii toti fusesera pastori de vaci, aveau si ei vacile lor intre 3 si 5 la numar, dar pastoreau si vacile satului…
Hei mă era singur la parinti, mai avusese 3 frati si 5 surori dar toti se imbolnavisera si murisera de tineri…
Doar Hei mă scapase ca prin minune si supravietuise si neglijentei mamei si batailor tatalui.

De dimineata pana seara auzea doar un cuvint repetat la nesfarsit… Hei mă !!!!  …. Erau cuvintele cu care parintii lui indemnau vitele sa mearga mai repede, ori sa se abata din holdele oamenilor si sa ajunga pe pajiste…

Cand mama lui ai punea blidul cu mamaliga cu lapte dinainte si el nu era atent… striga tare…
– Hei ma !!! Si apoi ai impingea blidul sub nas… si el incepea sa manance cu lingura mare de lemn care era pe margine toata roasa de soriceii care umblau in voie prin cocioaba…

Intr-o zi i-a fost frig foarte tare la picioare si cum era descult a bagat picioarele in cismele de guma ale tatalui sau sa vada cum se simte…
– Hei… ma !!!! A tunat vocea groasa a tatalui din spatele lui… apoi a simtit pumnul lui greu lovindu-l in cap… a cazut ghem la pamant si a inceput sa-i curga sange din ureche si din gura… a priceput atunci ca …
Hei ..ma !… poate insemna si bine si rau… era bine cand  Hei ma-ul ai anunta masa pusa si mamaliga calda cu lapte si era rau cind Hei ma-ul era urmat de lovituri…
Asa ca intotdeauna cand al auzea spus de parintii sai se chircea putin ca nu stia daca e de bine ori de rau… daca va primii ceva bun ori va primii un ciomag pe spinare.

Uneori auzea oamenii din sat ca foloseau mult mai multe cuvinte… si cateodata chiar si tatal lui vorbea cu ei… dar el si mama lui nu pricepeau nimic…de fapt nici nu aveau voie sa stea de vorba cu oamenii din sat, odata se uitase asa curios din marginea drumului la femeile care cufundau in apa raului haine si apoi le frecau cu o piatra s-au altceva… iar acestea faceau spume albe, nu mai vazuse niciodata asa ceva si nu pricepea nimic… dar nu a apucat sa se dumireasca ca a auzit pe mama lui strigand.. Hei… ma !!! si apoi a simtit cureaua biciului incolacinduse pe el cu putere… a simtit arsura in tot trupul si a fugit cit l-au tinut picioarele sa ajunga turma de vaci din urma… Nici mama lui nu avea voie sa vorbeasca cu nimeni din sat… odata a oprit-o un culegator de ciuperci sa o intrebe ceva…  si dupa aia tatal lui a lovit-o pana a obosit… asa ca el nu isi amintea sa-si mai fi vazut mama vorbind cu altcineva…

nici nu intelegea de ce e nevoie de atatea cuvinte cand ei se descurcau in comunicare de ani intregi doar cu ajutorul cuvantului …  Hei… ma !

Hei ma. incet incet a devenit barbat… tatal lui murise de mult , alcoolul, frigul si mizeria ai intrasera in corp si al devorasera incet, incet…
Mama lui disparuse cu multi ani in urma, nimeni nu stia ce se facuse… de fapt nici nu-si mai amintea bine de ea, si nici de aceea zi, tot ce isi amintea era ca tatal lui venise mai tarziu acasa si avea ciomagul plin de sange… doar l-a lasat acasa apoi a luat o cazma in spate si a plecat la padure din nou…
Hei ma nu l-a intrebat nimic… era mai sanatos asa, stia ca daca ai apare in fata, tatal lui al va lovi fara mila cu ciomagul… si nu vroia sa riste…

Acum toate amintirile nu mai aveau rost… era singur, era barbat si nu se mai temea nici de ciomagul tatalui si nici de biciul mamei, mergea in fiecare zi cu vacile la pascut cu o precizie de ceasornic… si mereu le indemna strigand la ele.. Hei…ma !!!….hei..ma ! Si ele toate al ascultau si grabeau pasul.

Intr-o zi cand statea la umbra sub un fag a vazut o femeie ce venea usor la pas cu trei capre dupa ea, fata ei murdara si hainele rupte  i-au adus de aminte de mama lui, s-a coborat jos in poteca si statea asa ca boul in mijlocul potecii si o astepta sa se apropie… caprele cand l-au vazut cum sade in mijlocul potecii s-au oprit speriate… atunci ea a strigat tare la el…
– Hei..ma !!!…. Dar el nu s-a miscat nici un centimetru, o masura doar tamp cu privirea…
atunci ea a strigat din nou la el… Hei..ma !… apoi a luat o piatra si l-a troznit cu ea in cap… si el nu a miscat deloc… cu o suvitza de sange suroindu-i peste ochi si apoi pe obraz s-a apropiat de ea… una din capre s-a incurcat buimaca in drum nestiind unde sa o apuce…apoi a venit inspre el…. si el a ridicat ciomagul si a traznit-o asa de rau incat creierii caprei au sarit in toate partile… si capra a cazut la pamant ca un sac de cartofi.

S-a apropiat de femeie si i-a pus mana stanga in par, apoi i-a ridicat fata in sus ca sa o vada mai bine… era stirba si avea o cicatrice lunga peste ochiul stang asa cum avea el zeci pe spinare de la biciul mamei si ciomagul tatalui…
– Hei…ma !!!! I-a strigat el cit a putut de tare in fatza….
– Hei…ma !…i-a raspuns ea cu jumate de glas inecat in lacrimi privind cu groaza dar si cu admiratie la ciomagul lui cu maciuca mare cat o para domneasca din parul ce crestea in curtea Bisericii…

Apoi el a vrut sa o loveasca cu ciomagul… asa cum lovea cainii vagabonzi pe care ai intilnea, o singura lovitura dar data cu atata forta incit le exploda capul ca un pepene…dar din ochii ei au inceput sa curga lacrimi mari care lasau dare pe fata ei plina de praf si mizerie… si lui i s-a facut mila de ea si nu a mai lovit-o cu ciomagul… i-a dat doar un dos de palma si a pus-o la pamint si acolo in marginea drumului in timp ce mustele bazaiau peste lesul caprei, el a avut-o, era prima femeie din viata lui…

De atunci nu s-au mai despartit… niciodata, lui ai placea mult sa fie cu ea, avea cine sa-i faca mamaliga in fiecare zi, dar cel mai mult ai placea cand al despaduchea, degetele ei umblind prin parul lui si pocnetul paduchilor striviti intre unghii il vrajeau… ai placea sa o simta mereu aproape, ai placea sa o vada amestecand in ceaunul de mamaliga,  ai placea cand ea striga… Hei…ma !!! Apoi ai impingea sub nas blidul vechi si ciobit plin cu mamaliga cu lapte.
Chiar si sa o bata ai placea, avea asa un fel al ei de a plinge, si de a cere mila care al excita mult… asa ca o batea in fiecare seara… printre loviturile lui ea ridica mainile vrand parca sa se apere si repeta rugator…
Hei…ma !!!… Hei …ma !!!… Apoi el obosea sa o mai loveasca si o mangaia si facea dragoste cu ea… apoi adormeau fericiti unul in bratele celuilalt… Erau bucurosi ca se intilnisera … doua jumatati ale aceluiasi intreg.

……………………………………………………………………………

MAMA EROINA
….. Copilul se straduia din greu sa tina pasul cu mama lui… calca maruntel dar repede si tinea mai mult asa simbolic de toarta plasei din mana mamei…
Cand vazu masa cu cirese se uita prima data spre ea… apoi intoarse privirea spre mama lui…
– Mamiiii vreau cirese !…..
– ………..
Maaaammmiiiiii… ma auzi ?…. Vreau cirese !!!
– Unde am plecat noi ?..Sa-mi zici acum imediat altfel dau cu tine de nu te vezi !… Zice mama lui, apoi il smuceste de mana sa tina pasul cu ea…
– Am plecat sa-ti iei tu tigari !…zice copilul cu jumate de gura…
– Si ce ti-am zis eu cand am plecat de casa ?… Zi ce ti-am zis.. sa nu-ti trag doua aici in strada sa te inveti minte !
– Mi-ai zis sa nu mai cer inghetata in magazin ca data trecuta ca nu ai bani decat de tigari nu si de ingheatata … Zice copilul cu privirea in pamant…
– Si daca nu avem de inghetata..avem de cirese ?…. Intreaba mama lui si continua sa-l tarasca dupa ea.

Intre timp la masuta la care se vand cirese vine un nene… se clatina usor.. e din cauza vantului.. vantul e mereu de vina in astfel de cazuri… pentru altfel de cazuri..seceta, incendiu, si inundatii e de vina Dinu Patriciu.

Nenea priveste fix galeata cu cirese si intreaba…
– Sant de Mai ?
–  Da sant de Mai ! ….Raspunde vanzatorul, un tip maruntel cu o privire tampa si cu ochelari de soare ciudati.
– Astea de Mai ..nu imi prea plac ! …Zice nenea… pe care il misca vintul tot mai tare…
Dar vreau sa-ti propun o afacere, imi dai mie galeata si eu ma duc cu ea la scoala ca acolo e plin de copii, ti-o vand toata cu pret dublu… imi cumpar si eu o bere din bani..si restul ti-l aduc tie….
Ce zici facem afacerea ?….
– Nuu, nu facem..prefer sa le vind eu aici asa ieftine…decat sa le dau la altii sa le vanda mai scump ! Zice vanzatorul si isi potriveste cu grija pe cap sepcuta ridicola plina de insigne.
Nenea scoate cu greu ultima tigara din pachet… ghemotoceste pachetul si-l arunca  sub masa vanzatorului… il injura..ca a refuzat asa oferta buna…apoi pleaca.

Intre timp apare mamica cu copilul de mana… se apropie de masa vanzatorului de cirese…
Acesta e imobil… nu schiteaza nici un gest…sta acolo ca hipnotizat si priveste tamp sanii mamei copilului care tresalta obraznici la fiecare pas al ei….
Copilul e tot un zimbet… se citeste pe fata lui ca a castigat o batalie… e o batalie mica…dar din multe batalii mici castigate sant formate marile victorii.
– Aveti cirese de vanzare ?..intreaba mama… desii in fata ei era o galeata plina…
– Da ! raspunde sec vanzatorul fara sa-si ia ochii de la sanii ei…
– Cat costa cana ?… intreaba ea… desi in fata canii era un carton mare pe care scria… ” 3 Lei Cana ”
… Vanzatorul isi dezlipeste cu greu privirea de bustul ei… nu zice nimic..doar ai arata cartonul…
Mama isi trage mana din mana fiului si scoate din buzunar o bancnota de 1 leu…
– Da-i si la beleaua asta a mea cirese de banii astia ! zice ea… apoi aseaza bancnota de un leu pe masa de plastic rosu .
…. Nu aveam noi bani de cirese… (zice mama baiatului) dar in loc de tigarii marca xxxxx care costa 12 lei am luat xxxxxx si acelea costa doar 10 lei si 50 de bani….
Nu imi prea plac mie astea..dar am vrut sa-i fac si lui o bucurie ca m-a innebunit cu ciresele….
E exact ca si tatal lui… dar exact.. cand i se pune pata pe ceva nu-l mai poti face sa se razgandeasca…
Asa i s-a pus pata si pe proasta aia…si nu a mai contat ca are sotie si copil..ne-a lasat si a plecat… !…

Vanzatorul lua o punga din plastic goala si turna in ea cana cu cirese de pe masa… apoi ai dete punga copilului impreuna cu hartia de un leu…
… Mama copilului incepuu sa zimbeasca…
– Vezi mami… (zise ea ).. nenea ti-a dat cadou o cana intreaga si te-ai facut si cu bani !….
Apoi continua ca pentru ea….
Of..daca stiam ca ne dati asa o cana intreaga cumparam dracu si eu tigarile  xxxxx ca alea sant tigarile cu care ma impac eu, nu astea  xxxxx, si am inceput si pachetul… daca nu-l incepeam poate mi-l schimba…
Apoi mai mult trista ca trebuia sa fumeze degeaba tigari naspa decat fericita ca i-a oferit copilului ceea ce-si dorea… multumii vanzatorului si pleca…
Pe drum lua bancnota de 1 leu din mana copilului ca sa nu o piarda si isi mai aprinse o tigara…
Afara era cald si transpirase iar tricoul i se lipise de piele lasand sa se vada prin el formele trupului ei perfect…
Vanzatorul de cirese privii in urma ei…cu privirea lui tampa din spatele ochelarilor de soare ciudati…
Copilul ei lua din punga cite o cireasa si manca… se departase de ea..si nu o mai baga in seama…
avusese dreptate mama lui… ai semana tatalui… Obtinuse ce vroise..si acum nu mai avea nevoie de ea…
La urma urmei..totul tine de gene…!
…. Zise in gand vinzatorul de cirese, si isi potrivii din nou pe cap sepcutza ridicola plina de insigne.

……………………………………………………………………………………..

AMINTIRI DIN FUNDU’ GRADINII

Unul dintre amici se numea Gogu Tufaris, iar celalaltul Cracanel Fulgerica.
Gogu Tufaris era cel mai tinar dintre noi, dar era sufletul grupului…
Parintii lui isi dorisera tare mult un copil, dar nu reusisera deloc..au fost si la medici, si la vrajitori…da barza nu vroia sa vina deloc… apoi d-nul Tufaris a fost trimis de catre firma de constructii la care lucra in Iordania pe timp de 6 luni sa faca un spital, cu o intreaga echipa de ingineri din RO…
Doamna Tufaris a ramas singura si s-a pus pe post si rugaciune.. si dupa 6 luni cind a venit d-nul  Tufaris acasa a gasit-o pe d-na Tufaris insarcinata in 3 luni, Dumnezeu se indurase de ei si le daduse un mostenitor.

Gogu era un copil foarte inteligent, mult mai inteligent ca mine, la varsta de doi ani deja mergea in picioare iar la virsta de 7 ani stia sa numere pana la 5.
Era interesat de tot ce misca ori se tiraste,  la virsta de 8 ani i-a facut disectie pisicii lui sa vada ce are in ea stricat de miroase asa groaznic cind isi facea treaba mare sub patul lor din sufragerie,
apoi a continuat cu Labus , vazuse pe tatal lui ca i-a taiat coada ca sa se faca mai rau.. asa ca Gogu a vrut sa vada cum se face daca ii tai si capul…

Dar cele mai interesante experimente le facea Gogu cu puii de Cotzofana, pe aia ii lega cu o sarma de picioare doi cite doi si ii arunca sus pe sirmele electrice… Ii placea sa vada cum se oprea imediat curentul prin tot satul si apoi dupa 6-7 zile aparea masina celor de la Electrica care inspectau firele din satul intreg sa vada unde e hiba .

Cracanel Fulgerica, era mai molcom de felul lui, semana tare mult cu tatal lui pe care nu il scotea nimeni din fire, el avea doar doua viteze..incet si marsalier…
Principalul era sa nu-l intrebi niciodata la ce ora este..ca de cind se uita la ceas si pina te anunta..mai treceau 5 minute.
Acestia au fost multa vreme amicii mei de excursii in natura… ca pe vremea aceea nu stia nimeni de Bushcraft..ori Surviving.
Dintre ei eu eram cel mai prost echipat… dar nu puteau merge niciunde fara mine ca eu trebuia sa merg sa-i cer de la parinti…
Din nefericire nu puteam merge prea departe din cauza ca nu aveam eu acces cu caruciorul…dar mergeam in fundul gradinii la un vecin care beia toata ziua in birt si nu-si lucra gradina niciodata… acela era cel mai exotic loc.. la care aveam acces, puteai jura ca esti in jungla.
Ca unelte aveam doar un cutit vechi care se rupsese din fatza manerului si eu ii invelisem o parte din lama cu banda de izolat si ii facusem un maner improvizat in acest fel, o sticla in forma de bidon in care fusese coniac si pe care o aveam cu apa, si 2-3 cutii de chibrituri goale in care sa bag fluturi daca cumva vreunul vroia sa se sinucida si se aseza pe mine .. ( eram mare iubitor de fluturi…morti )

Gogu avea un briceag metalic in forma de peste, asa cum avea si bunicul meu, doar ca a lui Gogu era mai mic, si avea si un cutit de bucatarie cu maner din lemn , iar prin buzunar avea plin de nasturi vechi, fluierici, linguri rupte, dopuri de la sticle de cico si alte dracovenii care zornaiau la fiecare pas pe care il facea.
Intr-o zi l-a trimis maica-sa la sora ei dupa o closca..si cind a ajuns Gogu cu plasa cu closca la poarta..a inceput sa strige cat l-a tinut gura…
– Mamaaaaaaa !!!!!  Maaaaama !!! Matusa cred ca te-a inselat ca in closca asta nu era nici un pui !!!
Atunci maica-sa a inverzit toata, si-a dat seama ca Gogu ai facuse disectie si clostii .
Da tot ea dupa 2-3 ore se lauda prin vecini ca baiatul ei sigur va ajunge veterinar, ori ceva mare iubitor de natura ca prea vrea el sa vada ce e prin toate vietuitoarele.

Fulgerica nu avea nimic din toate astea.. el putea sa stea toata ziua pe o buturuga cu degetul in nas si sa se uite la Gogu cum infige cutitul meu in copaci, ar fi infipt el briceagul lui in copaci, dar avea manerul mult mai greu decat lama si mergea cu manerul inainte..dar lama mea rupta si invelita cu banda se infingea a dracu de bine… asa ca Gogu imi dadea piinea lui cu ou s-au sandvisurile cu pate de ficat facute de mama lui sa aibe in „excursie” sa le mananc si eu ii dadeam lama mea de cutit rupta ca sa de-a cu ea in copaci…
in timp ce Fulgerica se multumea ca se poate scobii in nas nestingherit de nimeni.

Fulgerica nu avea multe scule la el, doar un capac de borcan din care ii spusese unchiul lui ca poti sa faci un OZN-u daca bineinteles iti pui mintea la contributie, asa ca Fulgerica il purta mereu la el in speranta ca pina la urma mintea lui va dezlega misterul prin care poti sa faci OZN-uri din capace de borcan.
Pe cutite doamne fereste sa puna mana Fulgerica, mama lui ii spusese ca daca un copil pune mana pe un cutit
mana i se usuca si ii cade… Ii aratase si pe nenea Tase veteran de razboi care nu avea o mana..si de atunci Fulgerica..se ferea ca de dracu sa atinga vre-un cutit… si se uita asa cu mila la mine si la Gogu care ne jucam cu cutitele… fara sa stim ca o sa ni se usuce mainile.

Fulgerica se ferea sa se uite si la fetele care treceau pe marginea drumului inspre Mures la scalda..
mama lui ii spusese ca daca se uita la sora lui mai mica cind e goala s-au cind face baie..o sa orbeasca si nu o sa mai vada niciodata… si ii aratase ca exemplu  pe Ochila Dumitru care orbise de vre-o 4 ani ca vazuse din greseala pe soacra lui facind baie in lighean.
Asa ca Fulgerica daca vedea trecand vre-o fata doar in tricou s-au costum de baie pe strada… isi acoperea imediat ochii cu palma si isi indesa si mai tare degetul in nas.

Intre episoadele petrecute de mine prin spital erau si citeva petrecute cu Gogu si Fulgerica… dar in timp ei au mai crescut si aveau alt grup de amici cu care bateau imprejurimile satului si apoi padurea…
Gogu ramasese acelasi mare iubitor de natura, era si acum la fel de indragostit de ea si de cutite, de fapt acum Gogu isi producea singur cutitele.
de fiecare data cind le termina le infingea intru-n copac si le facea poza apoi o trimitea prin internet la toti prietenii sa vada noua lui capodopera…

Din nefericire Gogu era un perfectionist..asa ca daca ceva nu i se parea ca arata cum ar trebui facea alta poza si alta poza… incit pentru fiecare cutit facut de Gogu 10 – 20 de copaci  se uscau, asa si-a terminat toti copacii din gradina apoi pe cei din gradinile vecinilor apoi a trecut la cei din padure… ba mergea si cu un ciocan la el si batea bine cutitul in lemn ca sa creada prietenii lui ca e atit de ascutit incit daca dai cu el odata, acesta intra in copac trei sferturi , singura castigata a fost doar primaria localitatii care a primit fonduri UE sa vada ce fenomen inexplicabil a lovit padurile din imprejurimi de incep sa se usuce toate.
Gogu era un minimalist convins, el stia ca atunci cind mergi in excursie principalul este  sa nu te incarci cu greutati inutile, asa ca el lua la el doar un rucsacel mic cu ceva mancare , trusa de supravietuire si neck knife-ul cu o bricheta Bic in buzunarul de pe lama.
Scaunele pliante, patul pliant, masa plianta impreuna cu cortul , generatorul pe benzina si televizorul sport le ducea de obicei prietena lui si Fulgerica cu care ramasese prieten.

Fulgerica ajunsese om important, facuse scoala, apoi facultatea de drept si dupa ce a terminat-o , pentru ca nu a gasit loc in nici un Barou de avocatura a mers in Spania la munca.
Aici a muncit la o crescatorie de porci ca muncitor necalificat si cind s-a imbolnavit de la miros si de la 2 Spanioloaice care i-au dat niste boli rusinoase de nici un medic nu a putut sa-l insanatoseasca si-a dat demisia .   S-au speriat si medicii cind au vazut ce boala rezistenta are Fulgerica si l-au intrebat cum dracu de a luat-o ..
da el le-a zis ca nici el nu stie, ca atunci avea ochii acoperiti de frica sa nu orbeasca…
Li s-a facut doctorilor lehamite de el si de prostia lui si l-au lasat in plata domnului asa ca Fulgerica a revenit in tara si a devenit cercetator si inventator independent..
Fulgerica era uimit de persoanele care folosesc cutitele in loc de topor, chopping-ul si battoning-ul
il faceau sa transpire de emotie… Mai ales ca el din copilarie nu atingea cutitele, asa ca el a inventat  cretinning-ul, stiinta de a curata cartofi si a face mincare cu toporul, avea mereu un topor mic de inox la el la curea pe care il folosea pentru tot ceea ce necesita taiere… tocare si injunghiere.

Seara dupa ce terminau cu mancarea si se adunau in cort in timp ce Garoafa (prietena lu Gogu) se uita la televizorul sport la emisiunea „Surprize, surprize” Fulgerica facea pe secretarul lui Gogu, avea un caiet mare studentesc pe a carui coperta scrisese mare  ” Probleme cu Opinelul  dosar XXXVI ”  si Gogu ii spunea ce probleme mai intimpinase cu Opinelul lui si ce imbunatatiri ii facuse ca acesta sa fie mai fiabil, iar Fulgerica le scria cu atentie in speranta ca vreodata publicarea lor o sa le aduca o gramada de bani.

Gogu avea un prieten tare bun,  era mare expert in sfaturi si ori ce probleme aveai apelai la el si el te trimitea la omul potrivit sa-ti rezolve problema……. si tocmai pentru ca il stia asa priceput Gogu s-a hotarit sa-l intrebe daca nu stie vre-un remediu si pentru boala lumeasca a lu Fulgerica… ca i se facuse mila de el saracu sa-l stie bolnav de la Spanioloaice si doctorii din RO sa nu-i poata da de cap bolii lui de atita timp.
Asa ca  s-a hotarat sa-si sune prietenul…

– Salut frate !
– Ohooo salut Gogutza….!!! Ce mai faci tu mai Gogutza de nu ai mai dat nici un semn de viatza ?
– Pai nu prea bine..uite de aia te sunai… am un prieten si are o problema nasoala…poate ne ajuti tu….
– Pai cu ce…are probleme ?…
– Pai cu ce crezi ?….. Cu „unealta”..zise Gogu cu jumate de gura… apoi fu si mai explicit…Cu…”scula”
Si prietenul lui care crezu ca prietenul lui Gogu isi facuse ceva scula handmade la forja si nu-i reusise calirea ii dete numarul de telefon a celui mai vestit fierar pe care il cunostea…
Gogu ii multumii frumos si imediat il suna pe marele expert..

– Care e problema ?..l-a intrebat expertul..
– Pai stiiti am un prieten care are o hiba la … „unealta”… la „scula”……. Zise Gogu..
– Aaaaaaa !!!! zise expertul fierar….  ia spuneti-mi simptomele..
– Pai stiti..e a prietenului meu..”unealta” dar din ce mi-a zis are asa niste asperitati pe ea…
ca jubritele si are si pete….
Expertul atunci se lumina la fatza si ii spuse…
– Pai nu a ciocanit-o bine…!
-Ba a ciocanit-o..da-o dracu zice Gogu… da avea  „forja” stricata…
– Aha…zise expertul ..ok … pai pentru asperitati sa si-o dea un pic la perie … sa fie frumoasa uniforma …trebuie degresata si bagata apoi in otzet cateva ore…  ( foloseshte metoda condensarii umezelii – cald -rece, sau daca te grabeshti : apa sarata  ) …. apoi apa clocotita si soda …

Gogu si-a notat totul cu atentie si a dat fuga imediat la Fulgerica… in citeva zile acesta era ca nou….
de fapt metoda lor a devenit recunoscuta pe plan mondial ca ce-a mai rapida de a scapa de o boala venerica si in scurt timp aveau sa plece in SUA ca cercetatori ai unei mari universitati… de atunci nimeni nu mai stie de ei….
Doar maestrul fierar…ii cauta pe tot mapamondul ca cica trebuie sa-i de-a drepturi de autor ca i-au furat ideea :(.
Si mie mi-e dor de ei uneori..mai ales de Gogu cel mai mare expert din lume in cutite infipte in copaci .

………………………………………………………………………………….
POVESTE JAPONEZA
   Undeva pe coasta insorita a Japoniei intru-n sat de pescari traia maestrul Ogimura, tatal lui fusese mare maestru fierar si faurise in viata lui multe sabii pentru casa Shogunului.
Ogimura era doar o palida umbra a tatalui sau, comertul cu sabii nu mai mergea asa ca Ogimura mai  facea doar cutite… si profitand de numele tatalui sau care era un nume celebru si-a facut si o scoala de ucenici.
Sigur ca inafara de a bea Sake si de a face cutite fara gust si cu design depasit ucenicii lui nu aveau ce invata de la el… dar ei erau mandrii ca se puteau lauda cu faptul ca sint ucenicii maestrului Ogimura.Pe cit era de lipsit de talent la produs cutite pe atat era de talentat la filozofie, se certase din cauza asta cu multi meseriasi, brutarului ii spusese ca daca ar fi cu adevarat brutar el ar cultiva si graul, ar face si faina si din faina paine.. asa cum face el cutitele… forjeaza fierul apoi il caleste apoi pune maner cutitului… Si brutarul cind a auzit una ca asta a lasat capul in pamant rusinat si a doua zi si-a dat jos de deasupra usii firma pe care scria brutar si a scris simplu..” Vand paine”La cateva zile Ogimura s-a intilnit in aceeasi locatie cu Honko tamplarul.. si l-a intrebat de ce isi zice tamplar daca el face o usa din lemn care nu e cultivat de el si apoi ai pune balamale si broasca tot care nu sant facute de el…  Ogimura i-a zis ca adevaratii mesteri procedeaza la fel cum procedeaza el cand face cutitele… forjeaza fierul apoi il caleste apoi pune maner cutitului. Si Honco tamplarul a lasat capul in jos rusinat si dupa ce a mers acasa si-a dat jos de deasupra usii firma pe care scria ca e tamplar si a scris doar ca face unele parti din mobila…Ogimura era fericit, era convins ca nici unde pe lumea asta nu exista altcineva care sa faca cutite asa frumoase ca el, era sigur ca va venii o vreme cind in fiecare casa din Japonia va exista un cutit facut de el… de el singurul mare maestru din toata tara care isi facea cutitele integral.Nu avea mai mare bucurie decat atunci cind iesea din atelier cu un cutit nou dar care arata identic cu alte zeci care zaceau prin lazile din podul scolii lui de ucenici…. iar ucenicii lui se mirau si se minunau ca si cind ar fi vazut ceva nemaiantalnit.Ogimura le facuse din capace de cutii de conserva aurii niste tablite pe care scrisese ” Ucenic” si celor care il laudau mai tare le dadea  drept rasplata cate o tablita, elevii lui le purtau aninate de gat cu mare mandrie, zilnic le frecau cu maneca camasilor ca ele sa luceasca… si se laudau cu ele in fata familiei si in fata celorlalti colegi care inca nu primisera…
Doar ce-i care purtau la gat tablita din capac de conserva aveau marea onoare ca uneori sa primeasca de la Ogimura cite o lama careia trebuiau sa-i puna maner,  trebuiau sa-si de-a toata stradania ca manerul sa fie cat mai rau lucrat si sa nu fie mai frumos decat cele facute de maestru…Daca din greseala era mai frumos Ogimura se supara tare..si il dadea pe nemernic ca exemplu in fata celorlalti ucenici, le explica ca este demodat si ca este gresit facut… si atunci toti ceilalti care nu aveau tablita aninata la gat sareau cu vorbe grele pe nesimtitul care indraznise sa supere pe maestru… in speranta ca Maestrul le va remarca daruirea si ca ii va lua nesimtitului tablita de la gat sa le-o dea lor…

Era interesant sa vezi cum unii complet lipsiti de gust in ceea ce priveste designul unui cutit , si care nu tinusera in viata lor un cutit de calitate in mana criticau pe colegii lor talentati doar pentru ca sa ajunga la tablita aurita facuta din capac de conserva.

Insasi Ogimura isi facuse o asemenea tablita dar mult mai mare pe care scrisese ” Mare Maestru”, si-o legase la gat cu un lant gros din aur la inceput..apoi l-a vindut pe Sake si tablita ajunsese legata cu o bucata de franghie pe jumate putrezita…. Dar Ogimura era la fel de mandru si zilnic le explica ucenicilor lui care e diferenta dintre un maestru si un ciuruc….

Ciurucul isi zice brutar dar face painea cu faina de cumparat….
Ciurucul isi zice timplar dar face o usa cu balamale de cumparat….
Ciurucul  isi zice facator de cutite, dar face cutite cu lame facute de altii…
Si cand zicea ultimul paragraf ucenicii lui toti lasau capul in jos rusinati.

Doar Ogimura asi umfla pieptul cu mandrie si isi spunea in sinea lui ca este cel mai mare maestru din Japonia la facut cutite.
Odata la 3-4 luni cind reusea sa vanda cate un cutit, Ogimura isi facea cite o diploma ori cite o medalie din capac de conserva si se autopremia pentru talentul sau…. si ucenicii lui ii priveau cu invidie peretii plini de diplome si de medalii si visau la vremea cind vor avea si ei titlul de maestru si se vor putea autopremia si ei cu puzderie de diplome si medalii facute din capace de conserva.

Intr-o zi in satul de pescari in care traia marele maestru Ogimura a venit un alt mester cutitar.

Ucenicii au venit la Ogimura si i-au spus despre sosirea in sat al noului  mester …
Si Ogimura a inceput sa rada asa de tare incit s-a innecat cu Sake-ul de 16 ani vechime pe care tocmai il beia.

Le-a explicat ca daca noul venit vroia sa fie recunoscut trebuia intii sa vina la el sa mai invete cum se fac adevaratele cutite… si apoi daca va fi demn va primii tablita aurita facuta din capac de cutie de conserva si odata cu ea titlul de ucenic…

Dupa cateva zile Ogimura era la micutul birt din port isi beia sake-ul zilnic iar ucenicii il urmareau uimiti cum da pe gat pahar dupa pahar… cind in birt intra si noul venit… se aseza la masa vecina cu masa lui Ogimura si comanda si el un Sake.
Dupa citeva minute Ogimura se ridica de la masa lui si inconjurat de ucenicii sai se aseza la masa noului venit.

Il intreba daca e adevarat ce zice lumea ca este mester si face cutite.. si noul venit incuvinta cu o miscare din cap…
Atunci Ogimura il intreba daca stie ce inseamna sa fi maestru in productia de cutite, si ai explica ca el spre deosebire de ucenicii lui care doar pun manere la cutite el  le forjeaza singur, tot singur le caleste si apoi le pune maner….
Noul venit se ridica in picioare  si ii spuse lui Ogimura ca adevaratii maestrii isi scot singuri minereul din mina, apoi il pun in furnal si extrag metalul… si apoi il prelucreaza… asa cum face el….
Atunci ucenicii lui Ogimura facura ochii mari… noul venit era mult peste Ogimura… noul venit era cu adevarat maestru, el nu era doar un ciuruc care face cutite din metal obtinut de altii… el isi producea singur otelul…
Noul venit se apropie de Ogimura si ii lua de la gat fringhia cu tablitza facuta din capac de conserva pe care scria „Mare maestru” si si-o puse el la gat… Ogimura se ridica nervos…dar vazu ca ucenicii nu ai sar in ajutor nici macar cu o vorba…
Noul venit isi aranja mai bine la gat medalia facuta din tabla aurita de capac de conserva…
apoi se indrepta spre usa inconjurat de ucenicii lui Ogimura care tocmai il paraseau ca sa urmeze un maestru de la care aveau intradevar ce invata…
Ogimura se prabusii inapoi pe scaun…. avea ochii plini de lacrimi… crezuse atita timp ca este cel mai mare maestru din toata Japonia si acum tocmai realiza ca se inselase…

….Isi amintii de mama lui… ea il intrebase cu multi ani in urma de ce nu mai merge pe la ea ca doar ea il facuse…
si Ogimura i-a explicat ca ea nu are dreptul sa se numeasca facatoare de copii … atita timp cit avusese nevoie si de un barbat ca sa il faca…. pe el.
Daca vrei sa te numesti facator s-au producator de ceva trebuie sa-l faci integral asa cum facea el cutitele de la lama pana la maner… i-a spus el.
Si a privit spre mama lui asa cum privesti spre o vaca care s-a pierdut de cireada si te miri cum de e asa proasta….

Acum la fel se simtea si el…. marele maestru Ogimura… merse acasa leganandu-se pe drum si calcand nesigur, cind ajunse in casa  isi arunca pe foc toate diplomele si medaliile facute din tabla de capace de conserva…. apoi  deschise lazile pline cu cutite produse de el si ai paru rau ca ele nu vor ajunge in fiecare casa din Japonia si apoi din toata lumea….
Ramasese singur..nici un ucenic nu mai era langa el, acum aveau alt maestru… Ogimura bau repede citeva pahare de sake apoi se aseza jos pe rogojina de bambus si isi facu  hara-kiri.

A doua zi brutarul isi puse iar deasupra usei tabla pe care scria ” Brutarie”
si tamplarul pe cea pe care scria „Tamplarie” intelesesera ca  doar Dumnezeu poate face un produs cu materiale exclusiv facute de el…oamenii nu pot… unii fac piese si altii din mai multe piese inchegate fac un nou produs dar asta nu inseamna ca unii sunt mai „maestri” si unii doar „ucenici” .

Aceasta poveste a circulat mult timp printre turistii care vizitau o mica asezare de pescari din Japonia, era spusa de o batranica care sedea linga malul marii si care o povestea zilnic celor care ii vizitau coliba … dar  nu indraznea sa spuna la nimeni ca ea este mama maestrului Ogimura… ii era rusine… ca adusese pe lume un asa fiu.

……………………………………………………………………………………….
TREI LUNI DE FERICIRE !
   Pe Cristina am cunoscut-o la spital… era studenta la facultatea de medicina din Timisoara, eu eram la Spitalul din Deva si ea venise aici in practica.
Intr-o dimineata a adus doctorul mai multe studente si studenti sa ma vada… pina la mine nu mai vazusera pe nimeni cu boala oaselor de sticla… m-au studiat… am povestit.. am ras , am glumit..si apoi au plecat…
Cristina a revenit  cu o prietena la mine in salon de mai multe ori… mi-a pus intrabari suplimentare in legatura cu handicapul meu… apoi am povestit si despre altele…  inainte de a pleca mi-a cerut adresa si mi-a promis ca o sa-mi trimita carti pentru citit… si poate o sa vina si in vizita la mine..daca o sa aibe timp…Sigur ca in sinea mea eram aproape sigur ca nu va face nimic din toate astea din cauza ca de-a lungul timpului petrecut prin spitale muuulta lume mi-a cerut adresa.. si mi-a promis carti.. jocuri..etc, dar de trimis nu trimisesera nimic… asa ca nu aveam asteptari mari…Trecusera deja 2 ani de la intilnirea mea cu Cristina la spital, eu ma casatorisem..si ma si despartisem de sotie..si Cristina nu mai daduse nici un semn de viata… dar prin luna Iulie, August… a celui de al treilea an m-am pomenit cu Cristina la poarta… venise cu prietenul ei la fosta sa colega din Deva in vizita si venise si pe la mine… mi-a adus un portbagaj de carti si reviste vechi.
A stat la mine toata ziua si am povestit..am mers pe malul Muresului si am facut  peste la gratar..cumparat de la magazin :)… am baut Coca Cola si o bautura importata din Iugoslavia care se numea Oranjada…Nu trecuse mult timp de cind imi primisem casa… problema era ca nu prea arata a casa, avea acoperisul gaurit, peretii crapati, era vai si amar… asta a impresionat-o si cred ca mi-a spus de citeva ori ca ea nu ar putea locuii intr-o casa  asa de rea…
A stat la Deva o saptamana..si in Weekend m-au luat cu ei in statiunea Geoagiu Bai care e la 14 Km de mine..dar pe care pina atunci nu o vazusem niciodata..decat partial… am petrecut o saptamana de vis.. iar la plecare Cristina si prietenul ei mi-au lasat 100 de Marci Germane sa-mi repar acoperisul…Anul acela nu am mai vorbit… dar prin Primavara a venit iar la mine si mi-a adus alimente chiar inainte de Paste cu citeva zile…
Se despartise de prieten, era singura si venise cu fratele ei… 😦 nici macar nu imi mai amintesc cum il chema…
a stat la mine foarte putin cam 2-3 ore si a plecat… dar pe la inceputul lunii Iunie iar a revenit… a revenit si m-a intrebat daca nu as vrea sa ma mut din localitatea mea amarita la ea , in satul in care locuiau parintii ei… mi-a aratat citeva poze cu o casa… si mi-a spus ca era casa bunicii ei dar ca acum bunica ei locuia in casa ficei ei..adica in casa mamei lui Cristina… iar casa aceea a bunicii Cristinei era acum goala…
Am primit imediat bucuros… Cristina mi-a zis sa-mi rezolv toate problemele care le am aici si peste o saptamana va venii dupa mine…Asta nu mi-a prea placut..ma gindeam ca poate se va razgindii..ori va uita :)) si am intrebat-o de ce nu ma duce atunci.. ea a zimbit si mi-a zis ca daca vreau sa merg ma duce si atunci nu-i problema dar o sa-mi pot face asa repede bagajul ?…. deoarece ea nu putea ramane peste noapte… fratele ei trebuia sa se reintoarca in noaptea aceea la Timisoara..

Asa ca mi-am strins imediat strictul necesar… am mers la vecina mea si am rugat-o sa-mi scoata ea pensia si sa mi-o trimita la adresa pe care o sa i-o spun eu prin telefon…cindva… si am plecat… nu va zic ce era in sufletul meu pe drum… eram fericit ca scapasem in sfirsit de probleme… dar aveam mari emotii gandindu-ma cum va fi viata mea acolo…

Am ajuns noaptea pe la 23: 30… si stiu ca nu aveau in casa unde aveam sa stau eu nici un cearceaf pentru pus pe pat..asa ca am stat cu Cristina de povesti pina cind fratele ei a mers acasa la mama lor si mi-a adus lenjerie pentru pat si o patura… ramas singur in casa aia straina pentru mine nu am reusit sa dorm decit foarte putin…
Ziua urmatoare era Duminica… asa ca pe la ora 11 a venit Cristina la mine si mi-a zis ca sint invitat la masa de prinz acasa la mama ei…
Am mers.. pe mama Cristinei o chema Livia si mi s-a parut o femeie tare trista… era frumoasa, tunsa scurt cu parul castaniu, ochii caprui luminosi si inteligenti, era inginer agronom si era sefa asociatiei agricole din aceea localitate,  pe bunica Cristinei o chema Ana si lumea ii zicea mama Ana.. am aflat mai tirziu ca in tinerete fusese educatoare la gradinita din sat..si toti copiii din localitate o stiau ca pe a doua mama… apoi chiar si dupa ce s-a pensionat..numele i-a ramas…

Livia avea o casa foarte mare..poate exagerat de mare un adevarat conac cu etaj… care avea 8 camere … tatal Cristinei  era medic generalist,  mama ei fusese presedinte la fostul CAP… Cristina era deja medic si ea iar fratele ei facuse facultatea de drept si era asistentul unui avocat de succes din Timisoara.
Cind ne-am asezat la masa Livia m-a privit si apoi a inceput sa plinga usor… s-a ridicat si a plecat…  abia dupa masa..am aflat dece… mi-a zis Cristina..
ma asezase pe locul unde statea de obicei tatal ei, fostul sot al Liviei… citeva zile mai tirziu am aflat si povestea lui… Cristina avea o colega care locuia in satul vecin… aceasta obisnuia sa vina des la Cristina..iar citeodata se intimpla sa piarda autobusul..si atunci tatal Cristinei o ducea acasa cu masina… in timpul acestor calatorii intre tatal Cristinei si colega ei s-a infiripat o frumoasa poveste de dragoste … si aceasta i-a daruit un copil..
Mult timp tatal Cristinei a stat in cumpana daca sa plece de la Livia ori nu… in cele din urma insa a plecat…

Dupa ce am mincat am plecat de la ei inapoi la casa unde aveam sa stau… si anume casa „veche” unde locuise bunica Cristinei… am stat tot restul zilei in curte si am privit imprejurimile… din curte se vedea foarte bine una dintre bisericile din sat..iar peste drum de casa „mea” :)) era un bar si un magazin alimentar.

Luni dimineata m-am trezit ca-mi bate cineva la usa… era Livia si cu 2 persoane…imi adusesera televizor color,  2 fotolii, etc..cam ce mai trebuie printr-o casa… si asa am inceput o noua viatza la citiva km de Timisoara…

Dimineata cind mergea Livia la serviciu la asociatia agricola imi lasa de multe ori pe geamul bucatariei de mancare, mai ales atunci cind gatea cite ceva mai special…  seara cind venea de pe cimp intotdeauna trecea pe la mine sa vada ce mai fac si cum ma descurc.

Obisnuia sa-si cumpere cite o sticla de lichior de ciocolata Ateneu si isi turna intr-o canitza..si pina vorbeam una alta termina canitza…apoi pleca acasa…
Mama Ana, venea mai in fiecare zi de dimineata sa ude rasadurile prin gradina… era tare harnica… parca o vad si acum cum mergea cu o sapaliga mica in mana pe care o folosea si pe post de baston.. si cum se uita cu atentie sa vada daca nu cumva peste noapte mai aparusera alte buruieni care trebuiau taiate…
Cind pleca imi lasa si ea cite ceva, castraveti… ardei …etc rar dadeam pe la magazin..pentru piine si pentru lichior… dar eu cumparam lichior de plante medicinale…sau de menta..
Linga casa unde locuiam eu mai era o casa..si acolo locuia Aneta… doar pe Aneta o aveam vecina..deoarece de cealalta parte era o strada..si casa era pe colt, mai era un vecin..dar avea gradina mare..din curtea mea nu i se vedea casa…asa ca nici macar nu l-am cunoscut..
Dar pe Aneta…. am cunoscut-o bine…
Intr-o zi stateam pe sezlong la umbra sub nucul din curte si citeam o carte…. atunci m-am pomenit ca ma saluta cineva…
mi-am luat ochelarii de soare de la ochi..si am vazut-o pe Aneta pentru prima oara… i-am raspuns..si imediat  am inceput sa povestim… de parca ne-am fi cunoscut de cind lumea.
Dupa vre-o trei zile deja devenisem amici…  mi-a adus in dar placinte , a pus un butoi linga gard..s-a urcat pe el si a sarit gardul la mine..
era mai simplu asa.. daca venea pe strada o putea vedea cineva…
Aneta era singura… fiica ei era dusa in vacanta de vara la bunici iar sotul ei era dus la munca in Ungaria…  Aneta stia face niste placinte extraordinare.. erau un fel de gogosi  facute din aluat de piine.. doar ca nu le taia rotunde cu paharul..ci le taia cu cutitul patrate… si le dadea prin zahar pudra si prin nuca… aveau un gust foarte bun… si de atunci nu am mai mincat asa ceva…
Livia o ura pe Aneta… zicea ca Aneta a fost prima amanta a sotului ei…
Pe Aneta o ura si mama Ana… din cauza ca Aneta avea 5-6 gaini pitice si toata ziua erau prin gradina lu mama Ana si ai ciuguleau legumele…

Dar si Aneta le ura pe ele… mai ales pe Livia… si mereu imi povestea cind venea pe la mine… urcinduse pe butoi si sarind gardul, cite prostii facuse Livia, cum insela oamenii cu pamintul, le promitea griu mult si apoi la recolta le dadea putin… povestea cum isi neglija sotul.. pleca dimineata devreme si venea noaptea tirziu… iar sotul ei era mereu singur…

Cind eram in curte si era mama Ana prin gradina, ori seara cind venea Livia…. Aneta se facea ca nu ma vede… si la fel faceam si eu… dupa ce plecau ele… ma trezeam cu Aneta ca imi bate in geam.. intra in casa si povesteam ceasuri intregi..ori ne uitam la televizor si rontaiam cite ceva….

Pe Cristina o vedeam tare rar.. uneori Simbata venea acasa si trecea si pe la mine… statea putin… si mereu dupa ce pleca ea…ma trezeam ca Livia vine si imi aduce cite ceva… ba radio… ba fier de calcat…etc… avea Cristina un ochi format ceva de speriat :))) cind credea ea ca ar fi bine sa fie ceva in plus intru-n loc..imediat rezolva problema…. intr-o simbata dupa o vizita de-a ei..m-am pomenit ca vin in curte 3 tigani… 2 aveau cite 2 ghivece cu flori in brate.. si unul o coasa…
Cristina vazuse iarba mare prin curte..si ca nu aveam nici o floare pe  linga casa..si mi-a trimis 4 muscate si un tigan sa coseasca iarba din curte…

Erau persoane care lucrau pentru mama ei la asociatia agricola… si pe care de multe ori ii foloseau si pentru diverse munci prin gospodarie….
Asa ca dupa citeva zile am inceput si eu sa-i solicit :)) mi-au facut o rampa pentru intrat in casa… si au indreptat si curtea..sa pot circula mai bine cu caruciorul…
Intre timp imi trimisese si vecina pensia… dar nu aveam pe ce sa o cheltuiesc… Livia mereu imi cumpara cam ce credea ca am nevoie… eu cumparam doar lichiorul pe care il beiam cu Aneta… si citeodata mai luam bomboane… Bani imi lasa si Livia desi i-am zis ca aveam si eu.. si imi lasa si Cristina cind venea pe la mine…
Dupa un timp ajunsesem bun prieten cu Livia… imi povestea viata ei si cite patimise cu sotul ei… in curte avea un elesteu… o mica baltuta unde avusese de gind sa creasca pesti de ornament… doar ca era prea mica sa poata sta si iarna in ea pestii si pentru ca inca nu gasise o solutie..balta era goala doar cu plante pe margine si cu pietre… pe una dintre acele pietre avea obiceiul sa stea seara cind venea de la cimp… isi cufunda picioarele in apa, eu ii aduceam lichiorul de ciocolata… si imi povestea ce mai facuse peste zi… pe unde ierbicidase,
cum se certase cu tiganii tractoristi ca-i furasera din ierbicid…etc.. si eu o ascultam si o priveam… era atit de frumoasa..atit de inteligenta si totusi refuza sa-si refaca viata… cauta mereu o cale de asi recistiga sotul inapoi… o asteptase pe o strada laturalnica pe aceea fata cu care era sotul ei… si o batuse… apoi pe cind sa ajunga la judecata i-a dat o gramada de bani sa se impace…

Mergea la sotul ei la serviciu si ii facea scandal… si mereu dupa povestile cu evenimentele din aceea zi… Livia ajungea la subiectul despre fostul ei sot… si …..  o blestema si o afurisea pe prietena lui .

Intr-o seara eram cu geamul deschis deoarece era ff cald si peste drum la terasa barului era plin de tigani tractoristi si zilieri care lucrau pentru ea…
Dupa ce a iesit ea din casa de unde locuiam eu si a plecat catre casa ei..i-am auzit cum o batjocoreau si rideau de ea…
M-a deranjat ca in discutiile lor era vorba si despre mine… ei credeau ca eu sint amantul ei… si rideau de ea ca isi adusese un amant mai tanar..dar pentru ca nu gasise unul sanatos..isi luase unul cu handicap…  m-a intristat tare acest lucru… si cind a venit Aneta..i-am povestit si ei…
Si ea m-a privit..asa ciudat… atunci mi-am dat seama ca si Aneta credea la fel despre mine si despre Livia..

Intr-o seara a venit Livia si a intrat in casa… sa-si ia alti papuci.. avea la mine papuci de casa, pe cimp mergea cu pantofi de sport… eu eram in curte mesteream ceva.. si cind a iesit.. avea in mana in disc muzical de vinil…
zimbea.. mi-a zis ca acel disc il avea de la sotul ei cadou… si ca pe el este o melodie care le placea foarte mult..deoarece se numea ” Briul Liviei Godobei „… Cristina il ascunsese de ea aici in casa veche ca sa nu-l mai gaseasca si sa-si aminteasca de acele vremuri
… A doua zi cind a venit de pe cimp am vazut-o doar cocotata pe scara tractorului..dar nu s-a oprit la mine ca de obicei… s-a dus la ea acasa si dupa un timp a aparut cu o valiza de lemn…
nu mai vazusem asa ceva niciodata… era un pick-up vechi si mare cu cutia de lemn… l-a pus in priza..apoi a pus placa de vinil pe el..si am ascultat amindoi „Braul Liviei” in interpretarea lui Efta Botoca

De atunci mai mereu cind venea seara prima data punea muzica si apoi beiam obisnuitul lichior..ea de ciocolata si eu de menta… eu ascultind-o stind cuminte in sezlong si privind-o cum isi balaceste picioarele in elesteu… citeodata eram in casa la televizor, si atunci se aseza linga mine si se uita si ea la film pina cind adormea…

Dimineata se trezea tare devreme.. munca era istovitoare pentru ea.. toata ziua era de la un capat la altul al cimpului..coordona combinele, tractoarele..etc… daca avea citeva momente de inactivitate…imediat adormea..
cind se trezea dupa citeva minute isi lua hainele sau ce mai avea si pleca acasa…
Eu ramaneam si ma schimbam de pe partea unde stateam eu pe partea unde statuse ea… miroseau hainele de pe ea a flori de cimp… a buruieni… era ca si cind eu umblam pe acel cimp si vedeam macii leganindu-se in bataia vintului… si tot acel miros incredibil raminea pe perina pe care ea statea.
Citeodata minca la mine, vroia cite ceva si nu gasea… ba mai era doar putina margarina  pe fundul cutiei..ba putina brinza topita ori cascaval ori salam..si atunci ma critica rau..ca de ce nu-i zic ca nu mai am bani de mancare..si eu ii spuneam ca mi-a fost lene sa merg sa cumpar..ca bani aveam..dar ea deja plecase… trecea doar strada la magazinul alimentar si cind venea venea incarcata de bunataturi..si ma ameninta ca daca ma mai las cu frigiderul gol si nu-i zic cind vreau ceva..o sa vad eu ce o sa patesc…

Uneori..mincam cu Aneta, mai ales masa de prinz… atunci nu era nici un „pericol” :)) mama Ana era la umbra de mult acasa la Livia..iar Livia era pe cimp cine stie ce combina ori tractor conducea prin zapuseala amiezii…
Ma simteam bine..trecusera aproape 3 luni de cind eram acolo si aveam impresia ca totul e doar vis.. scapasem de certurile de acasa. de scandaluri… eram fericit… daaaa daca stau si ma gindesc doar atunci am fost cu adevarat fericit, fericit, fericit in viata… desi nu aveam nici o relatie sexuala nici cu Livia, nici cu Aneta… si  nici nu imi doream… erau cele mai bune prietene ale mele..si eram fericit…

Intr-o seara a venit Livia si foarte fericita mi-a zis ca sotul ei s-a despartit de prietena lui.
(copilul il recunoscuse si era pe numele lui… dar cu mama copilului nu se casatorise..desi de Livia divortase cu un an in urma.)…
Asa ca ea cum a auzit ca s-au separat cum a mers la el sa discute… discutia mersese bine deoarece Livia chiar era fericita…
au trecut citeva zile si nu mai venise pe la mine… dar mama Ana mi-a spus ca Livia mersese la Timisoara sa discute ceva cu fostul sot…
dupa citeva zile a venit… era alta femeie, se schimbase cu totul, era coafata, avea rochie, ea care era mai mereu in blugi s-au in pantaloni trei sferturi, avea unghiile date cu oja..era superba de-a dreptul… a stat tare putin la mine… nu a vrut nici mancare..nu a vrut nici lichior… mi-a zis ca s-a impacat cu sotul..si ca in urma cu o noapte facusera iar dragoste si ca totul a fost superb…
apoi a plecat…
Seara cind a venit Aneta..i-am zis si ei..dar deja stia… stia tot satul ca Livia e pe cale sa isi recistige sotul dupa un an de incercari nereusite… m-am jucat la carti cu Aneta in noaptea aia pina tirziu, ii placea si ei jocul de carti 66…   am mincat alune si am baut bere…
…. in ziua urmatoare pe la ora 10 a venit Livia la mine… am stiut ca e ceva… la ora aia ea era de mult pe cimp… s-a asezat linga mine pe sezlong..si mi-a spus… ca ii pare tare rau..ca sint un om deosebit…etc…dar ca va trebui sa plec de la ea din casa deoarece fostul ei sot auzise ca intre mine si ea e o relatie… si ca sa-i demonstreze ca nu e asa..trebuia ca eu sa plec…
Atunci am suferit cred ca mult mai mult decit am suferit cind mi-a plecat sotia… am simtit pur si simplu ca o sa cada cerul pe mine… as fi facut orice si as fi dat orice sa fie doar un cosmar.. sa ma pot trezi si sa realizez ca nu e nimic adevarat din ce imi spusese…
Am intrebat-o cind va trebui sa plec..si mi-a zis ca in ziua urmatoare va veni fiul ei cu mine si ma va duce acasa…
Am chemat-o pe Aneta la mine sa ma ajute la impachetat, Aneta o injura pe Livia de numa numa in timp ce ma ajuta sa-mi string lucrurile..si injuraturile ei parca ma racoreau… seara Livia nu a mai venit deloc… eu deja imi strinsesem tot ce aveam acolo si imi pusesem in plase.
Dimineata pe la ora 7 a  venit Aneta la mine..m-au trezit bataile ei in geam… imi facuse atunci dimineata gogosi taiate patrat cu cutitul si pudrate cu zahar si nuca ca sa am pe drumul spre acasa.. m-a imbratisat si am plins amindoi… i-am sarutat mainile si ne-am luat ramas bun unul de la altul…
Pe la ora 11 a venit baiatul Liviei si am plecat cu masina lui catre casa… pe Livia nu am  mai vazut-o si nici ea nu a vrut sa ma mai vada…

Pe drum nu cred ca am vorbit cu baiatul ei mai mult de 2-3 vorbe.. am ajuns acasa si am deschis usile…casa mea imi parea straina… inauntru era un aer inchis…mirosea a mucegai si pe la colturi erau pinze de paianjen gigantice… baiatul Liviei mi-a adus plasele cu haine in casa… am iesit la poarta dupa el.. cind m-am intors am gasit pe masa 200 de Marci Germane.. i-am luat si i-am aruncat in soba… imi era tare ciuda pe ei..ii uram pe toti..imi stricasera fericirea… ma distrusesera… am scos din plasa placintele de la Aneta .. le mincam plingind… inca asteptam sa se reintoarca masina dupa mine si sa ma duca inapoi.

Dupa citeva zile cind mi s-a facut foame am mers la soba si am recuperat banii, iar cu o parte din ei mi-am facut unele reparatii  la acoperis sa pot trece peste iarna care venea….

Dupa 1-2 luni am mers la oficiul postal din localitatea mea si am sunat-o pe Aneta… sa vad ce mai face.. s-a bucurat mult sa ma auda..si eu sa o aud pe ea… mi-a zis ca Livia era iar singura… sotul iar o parasise si se intorsese la prietena lui, fosta colega a Cristinei, si la copilul lor…

O uram asa de mult pe Livia pentru ce imi facuse incit m-am bucurat de drama prin care trecea…

Inainte de Craciun cu citeva zile a venit Cristina la mine cu prietenul ei… a zis ca Livia ma invita daca vreau sa ma duc din nou la ea acasa, mi-a zis ca era totul la fel ca atunci cind plecasem..nu luasera nimic din casa…
i-am zis ca nu o sa merg iarna niciunde de acasa… atunci mi-a lasat un plic pe masa…

L-am luat si in el erau 500 de marci Germane..i-am dat plicul inapoi Cristinei si am rugat-o sa plece..sa ma lase in pace… a plecat si de atunci nu am mai vorbit niciodata cu nimeni din familia ei…
Aceea intimplare m-a ajutat sa inteleg ca indiferent cit de bine iti este intru-n loc..daca acel loc nu e al tau cu adevarat si pe acte..il poti pierde intr-o clipita…
In timp ura mea pentru Livia s-a transformat in recunostiinta… la urma urmei i-a mi-a oferit singurele trei luni fericite din viata mea…

In ziua aceea  de dinainte de Craciun in care a venit Cristina la mine, la mine in casa era si prietenul si vecinul meu Calin… acum citeva zile a fost la mine in vizita… acum lucreaza,  si ne vedem tare rar…anul trecut ne-am vazut doar de citeva ori… si el m-a intrebat… daca imi mai amintesc de Craciunul in care am refuzat 500 de marci Germane de la „Mos”… desi as fi avut mare nevoie de ei….

Pina astazi doar el a stiut despre acea perioada din viata mea…

Dupa 3 ani am vizitat-o pe Aneta… mi-a daruit o pereche de gaini pitice de ornament..acum avea tare multe… i-am cunoscut fetita si sotul.

Casa in care am stat eu avea acum alti propietari… o renovasera si era o vila in toata regula.
Livia daduse faliment cu asociatia, apoi isi facuse o fabrica de paine si daduse faliment si cu aceea.

Fostul ei sot se casatorise cu prietena lui… si la citeva luni dupa aceea a facut stop cardiac si a murit.

………………………………………………………………………………………………….
RATACITA IN TIMP
….Cristina mergea cu pasi grabiti pe straduta intunecoasa, inca de cum intrase pe ea auzii muzica proasta care rasuna din barul de pe colt…. il ura de-a dreptul, era barul preferat al prietenului ei, si mereu aveau discutii din aceasta cauza…
Deschise usa parca cu frica si intra inauntru… la bar asezat pe scaun era Sergiu prietenul ei si Marius colegul lui de birou… Cristina vazuse ceea ce vroia sa vada asa ca se intoarse inchise usa la loc dupa ea si izbucnii in plins… nici nu mai stia a cita oara era cind Sergiu o mintea, asa i-a spus si in seara asta ca are probleme la serviciu… ca seful l-a oprit peste program… iar el era de fapt la bar cu colegul lui de serviciu….
Cristina o lua la fuga vrind parca sa scape si de destin….si de imaginea cu un Sergiu care o mintise din nou si care nu dadea doi bani pe dragostea pe care ea i-o purta….Strabatu in fuga citeva strazi si ajuse in fata la fosta fabrica de matase… respira cu greu… zidurile negre pe jumatate darimate o faceau sa simta un fior rece pe sira spinarii, stia ca imediat dupa colt era un parculet mic..asa ca se grabi sa ajunga la el si se aseza pe o banca…
Lacrimi mari ii suroiau din ochii… cu o seara inainte vorbise cu Sergiu ca in aceasta seara vor merge la cimitir de ziua mortilor…. niciodata nu lipsise in 17 ani de cind murise mama ei de la cimitir in noaptea de 31 Octombrie, mergea impreuna cu bunica ei… era doar un ghemotoc si de abia se vedea de dupa buchetul de crizanteme albe pe care il purta bunica ei, ea ducea lumanarile… iar acolo la cimitir se uita vrajita la spectacolul de lumina care umplea tot locul… altceva nu prea intelegea ea din acea noapte stia doar ca primea prajituri, turta dulce…si bomboane.Ar fi vrut tare mult sa mearga anul acesta cu Sergiu… sa-l prezinte mamei sale… sa-i spuna in gindul ei cit de mult il iubeste si ca el va fi alesul ei… impreuna cu care o sa-i daruiasca nepotei…. se pregatise de mult pentru intilnire, cumparase si lumanarile si florile… si apoi l-a asteptat pe Sergiu sa ajunga acasa de la serviciu…
telefonul de la el prin care o anunta ca nu poate venii a durut-o..stia de mult ca o minte… il mai asteptase si altadata si cind a venit mirosea a bautura si a parfum ieftin… si la tot iertat in speranta ca se va schimba…dar nu s-a schimbat…Cristina statea pe banca si nu stia ce sa faca… parca era legata de picioare….
Lumea trecea  pe sub lampile de neon care luminau toata strada si ea statea si privea naucita… nici macar nu mai avea lacrimi..privea in gol parca ar fi fost hipnotizata…-Ai sa-mi dai ceva de pomana ? intreba deodata cineva…
Cristina intoarse capul si abia atunci vazu ca la celalalt capat de banca se asezase o femeie in virsta imbracata saracacios in negru care avea in mina o sacosa…
Uite…. vin din cimitir ….zise ea, si am mai primit cate ceva…
Si ii arata sacosa…

Cristina intoarse capul si o injura in gind… ii era sila de cersetorii care umpleau orasul… erau ca o molima
– Te gindesti la iubitul tau ?… intreba iar femeia
– Da ce treaba ai tu la ce ma gindesc eu ? ii raspunse Cristina obraznic….
Femeia o privii pe Cristina fix in ochi si Cristina simtii fiori reci pe sira spinarii…
…. Cristinei ii paru rau ca o repezise…si ii spuse…
– Am niste draci acu… prietenul meu m-a mintit… ma inseala si ma minte…. si isi sterse cu degetele o lacrima din coltul ochiului…

Femeia se ridica de pe banca si o privi insistent….. apoi in treacat ii sopti la ureche..
– Cind te mai inseala si isi bate joc de tine aminteste-ti de Bogdan…. de Bogdan Paulescu…. apoi se intoarse si pleca nepasatoare..
Pe Cristina cuvintele ei o lovira ca un ciocan in moalele capului, incepu sa simta ca se sufoca…. ceva o stringea de git si ii lua tot aerul…. vru sa se ridice de pe banca dar
nu se mai putu tine pe picioare si cazu jos ca paralizata….

Bogdan Paulescu fusese coleg de facultate cu ea… o iubea ca un nebun… si ea mereu isi batea joc de el.. isi amintea cum il trimitea noaptea dupa inghetata la non stopul de la gara aproape 2 km si cum ii dadea intilnire in parc… si el venea cu flori si ciocolata iar ea de pe geamul apartamentului unei colege il privea cum o asteapta si rideau de el impreuna… era caraghios cu ochelarii lui ca fundurile de borcan… si  Cristina isi facuse un obicei din a se amuza pe seama lui… apoi il vazu parca aievea acolo jos intins pe asfalt sub geamul caminului studentesc… nu credea sa o iubeasca asa de mult incit sa se sinucida pentru ea….

Atunci a regretat… dar in fond nu fusese decit un prost care nu stiuse sa se uite in oglinda si sa vada ca intre ei era o mare deosebire… Ea ii spusese de multe ori sa-si vada de treaba ca nu e de nasul ei…dar el se incapatina sa umble dupa ea ca un  catel….. Cristina era convinsa ca ea nu era de vina cu nimic….. dar femeia…femeia in negru de unde o stia ?….de unde stia de Bogdan ?… De unde o cunostea pe ea….
Cristina se ridica cu greu de jos si se indrepta spre capatul strazii in directia in care se indreptase femeia….
Merse….ce merse… si pe masura ce mergea i se paru ca se face tot mai intuneric si tot mai frig, se opri locului si privii in jur, doar luna lumina, toate luminile orasului erau stinse…

Nu mai intelegea nimic, era imposibil sa se fi stins toate luminile tot la fel cum era imposibil sa se fi departat atit de mult de oras incit sa nu mai vada luminitele,  de fapt dupa calculele ei facuse maxim 100 de metri pe strada in jos..deci inca era in oras….
Apoi prin minte ii trecu o idee si se ingrozii… trebuia sa fie in spatele fabricii de matase…dar de la lumina lunii putea vedea doar cimpul..nici urma de fabrica de matase, nici urma de oras, disparuse chiar si drumul, copacii de pe marginea trotuarului…

Se lasa jos in genunchi..era buimaca… dormea oare si visa ?…. Nu, nu avea cum sa viseze….
Si daca nu visa atunci unde disparuse intr-o clipita orasul ?
Dar mai mult decit asta… unde oare se afla ?

…. Cristina se ridica pe virfuri si se rasucii sa vada cit mai departe cu privirea… undeva in spatele ei vazu un foc mic… parca prinse puteri, sigur erau niste turisti la picnic… trebuia neaparat sa mearga la ei… stia ca acolo va afla raspunsul la toata intrebarile ei…
…. Cind s-a apropiat a vazut 2 persoane imbracate in costume de epoca, Cristina era convinsa ca sint de la circul care tocmai venise in oras….
A strigat la ei…. a aprins bricheta ca sa o vada si apoi a plecat grabita inspre ei …dar imediat a simtit o lovitura in cap si s-a prabusit la pamint…
–––

Dimineata toata cetatea era in fierbere, strajerii de la hotar prinsesera peste noapte o vrajitoare…se incalzeau la foc cind deodata o vrajitoare a venit spre ei sa-i atace si sa le ia mintile…
precupetele din piata vorbeau doar despre ea, se zicea ca era ingrozitoare, degetele ei aveau unghii lungi si rosii de la singele copiilor pe care ii omorise, era imbracata in pantaloni barbatesti asa cum nimeni nu mai vazuse niciodata, haina ei era vie, si era fara nasturi  se inchidea ca si gura animalelor cu niste dinti marunti si desi, incaltarile ei erau ciudate si in traista ei de calatorie erau fel si fel de lucruri diavolesti….
Chiar si preotul cetatii a ramas impresionat de vrajitoarea care venise sa le ia mintile si sa le omoare animalele…

In timpul interogatorului si a torturii a recunoscut ca venea din iad, ca acolo carutele mergeau fara sa fie trase de cai ori boi , si ca cei asemeni ei puteau zbura…
si multe grozavii au aflat din gura ei incit lumea s-a speriat, asa ca au hotarit sa nu o mai lase sa vorbeasca de frica sa nu arunce blesteme asupra lor si chiar asupra tarii….
Seniorul castelului era ingrijorat sa nu se deschida portile iadului..asa ca a hotarit ca vrajitoarea trebuie arsa pe rug….cit mai repede.

Rugul era gata… il facusera in afara cetatii, stropisera crengile cu apa sfintita si 12 preoti faceau rugaciuni non stop ca sa apare lumea de puterea demonica a vrajitoarei ….
Lumea se strinsese deja si asteptau sa apara dintr-o clipa in alta carul cu vrajitoarea care va fi arsa…
Cind s-au deschis portile toata lumea s-a dat deoparte si au lasat loc convoiului…
Barbatii au inceput sa strige…
– Ardeti vrajitoareaaaaaa!!!!!…… Ardeti vrajitoareaaaaaaa !!!!!
Femeile o priveau cu ochii mari, si scuipau inspre ea apoi isi faceau cruce…. si acopereau ochii copiilor ca sa nu o vada…

In car vrajitoarea era imbracata cu o camasa de cinepa tesuta, parul ei fusese taiat ca sa-si piarda din puteri, dar garzile povestisera ca in noaptea cind a fost adusa au vazut ca parul ei avea culori anormale si diavolesti, fiecare fir avea 3 culori, la radacina capului era negru apoi spre mijloc era blond si la virfuri mov ca cerul toamna in zilele cu vint..de aceea si-au dat seama ca era trimisa de puterile diavolesti din miazanoapte, cele care aduceau bolile si frigul iernii care te seaca de putere si vlaga…
doi calugari o tineau de miini, ea inca din timpul torturilor la care fusese supusa isi pierduse cunostiinta…
au luat-o pe sus si au legat-o de stilp in timp ce multimea urla ca apucata…..
Apoi au aprins rugul….
––

Era ziua de 2 Noiembrie… pe banca in parc Vasile si Costel beiau amindoi din aceeasi sticla de Votca…
– Gata a trecut si Haloinul asta ! zise Costel
– A trecut…zise Vasile….
– Observi ca in fiecare an ne prinde tot mai mult si pe noi ?
Am umplut orasul de copii costumati in monstruleti si de bostani luminosi… vitrinele toate sint pline de masti si monstri… ne ducem dracu..ne pierdem identitatea…
– Stii…zise Vasile… bunicul imi povestea ca Strabunicul meu care era straja la castelul care era mai demult aici la noi la marginea orasului a participat direct la capturarea unei vrajitoare… Spunea bunicul ca era teribila..
putea purta foc in causul palmei, hainele de pe ea se lipeau pe trupul ei ca si cind ar fi fost vii, si nu aveau nevoie de nasturi…

Costel incepu sa rida….
– Doamneee ce prosti erau atunci oamenii Vasile,… ori ce lucru pe care nu-l intelegeau li se parea diavolesc…
– Asa e ! zise Vasile si mai trase in git din sticla de votca..apoi i-o dete lui Costel care inghiti si el 2-3 inghitituri…. se sterse la gura si intreba..
Ai auzit de Cristina fata care a disparut in noaptea de Haloin ?…. Am auzit ca o cauta politia si jandarmeria peste tot…?
Costel misca din cap si zise….
– O cauta degeaba, sigur a omorit-o prietenul ei… e un derbedeu betiv, un golan… a omorit-o si a ingropat-o undeva…nu o s-o mai gaseasca nici dracu…
Nu avea unde sa dispara altundeva…ca doar n-o fi trecut in alta dimensiune…. si Costel incepu sa rida.
Vasile mai trase un git de votca… si il aproba pe Costel cu o miscare din cap.

…………………………………………………………………………..
ADRIANA SI BEDUINUL
 …..Adriana a avut o copilarie obisnuita pentru majoritatea copiilor din Ro..
mama ei era de meserie casnica si tatal ei era de meserie betiv si mecanic auto, cind ajungea seara tirziu acasa o lua la bataie pe mama ei, dimineata cind Adriana se trezea sa mearga la scoala mama ei mai mereu avea o vinataie noua,
Adriana o lua pe dupa git si o pupa pe obraz…
Si mama ei o imbratisa si o linistea spunindu-i ca asa sint barbatii, ca e de datoria lor sa isi educe femeile si ca ele amandoua trebuie sa fie fericite ca tatal ei aduce bani in casa si le poarta de grija, pentru ca alte femei o patesc mult mai rau..sint si batute si chinuite, apoi se trezesc alungate… si raman pe strazi fara un acoperis deasupra capului.
Adriana a crescut intre bataile pe care tatal ei i le dadea mamei ei si scoala, a terminat liceul si a mers la facultate.
La facultate era vrajita de studentii din tarile arabe,erau singurii studenti care aveau bani sa-i intoarca cu lopata, si Adriana avea un adevarat cult pentru ei,  o dominau cu totul, pe citiva nici nu-i putea privii in ochi, mergea cu ei indiferent care o chemau, si ar fi facut orice ca sa nu-i dezamageasca.. banii pe care ii primea de la ei pentru servicii sexuale erau de citeva zeci de ori mai multi decit bursa pe care o primea de la scoala, Isi gasise si un cerc de prietene care toate erau moarte dupa arabi.
Isi facusera toate conturi pe principalele forumuri Arabesti din tara si se interesau cum trebuie sa se poarte o buna femeie araba…
Aveau pe masuta in camera lor o farfurie mare plina cu nisip adus special din Egipt de catre un coleg arab, iar pe noptiera fiecareia dintre ele erau camile din plastic, si margele pentru rugaciune cu semilune de os,  aveau fiecare covorase persane de rugaciune, purtau hijaburi colorate si visau ca se vor casatorii cu milionari Arabi…
Din pacate timpul trecea, facultatea era pe sfirsite si Adriana si prietenele ei erau tot necasatorite… colegii lor de facultate Arabi isi facusera poftele cu ele, dar nu aveau de gind sa le ia si de sotii…Dupa terminarea facultatii Adriana s-a intors in oraselul ei sa locuiasca in apartamentul de 3 camere al parintilor, singura mangiiere a avut-o cind l-a calcat o masina pe tatal ei si a ramas singura doar cu mama sa , atunci s-a simtit oarecum mai linistita… tatal ei mereu se lua de ea sa nu mai poarte Hijab ca rid prietenii lui de el, sa de-a jos de pe peretele din camera ei tabloul imens cu Omar Hayssam.. sa nu mai faca rugaciuni interminabile de 3 ori pe zi si sa nu mai asculte timpeniia aia de muzica Libaneza care atunci cind era Adriana acasa cinta non stop…
Acum Adriana era in sfirsit libera sa se manifeste si sa-si practice linistita religia.
S-a angajat la o scoala profesoara de religie Ortodoxa iar in timpul liber mergea in parcarea turcilor si se prostitua, nu o facea pentru bani..o facea cu speranta ca intr-o zi va gasi un Arab care sa o ia cu el in desert..sa o dezmierde cu biciul si sa ii spuna ca este tot atit de valoroasa ca o camila buna ori ca 5 oi.. alta dorinta mai mare nu avea decit sa se simta apreciata… in fiecare noapte adormea cu gindul la sotul ei beduin si se visa legata de stilpul cortului lui si biciuita pentru nesupunere… se trezea lac de sudoare si atunci se aseza pe covorasul de rugaciune si se ruga la Dumnezeu sa-i trimita Arabul care sa o iubeasca si pe ea.
Si-a facut profil pe HI5, pe Facebook si acum isi astepta beduinul care sa o duca in desert si sa o copleseasca cu bijuterii din aur si margaritare…
Beduinul nu s-a lasat mult asteptat..intr-o zi a contactat-o..i-a postat pe profile si pe cel de Hi5 si pe Facebook o melodie arabeasca cu o tanti mare cit o balena care cinta scalimbait o melodie araba iar mai multe cadane dansau din buric.. si atunci Adriana a stiut ca el era alesul ei…
i-a scris ca este patron  si kebab maker, ca are multi dolari si ca vrea sa o ingroape in aur..
I-a scris si Adriana i-a spus ca ea a presimtit din copilarie ca destinul ei este sa fie alaturi de un barbat arab, i-a scris ca este dedicata credintei mohamedane, ca e decenta ca poarta hijab si ca stie sa fie o buna sotie pentru sotul ei…
Si dupa ce si-au scris citeva E-mailuri pline de pasiune el a venit sa o vada…
El i-a placut Adrianei de cum l-a vazut, cind i-a adus tavita cu ceai de menta si baklava nici nu a intraznit sa se uite la el… si el i-a multumit si i-a zimbit de sub mustata groasa, si a intrebat-o daca e pregatita sa fie o buna musulmana si ea a zis ca pentru a devenii o buna musulmana se pregateste de multi ani… apoi l-a intrebat si ea din ce tara araba este ca dupa accent nu isi putea da seama…
Si el s-a rasucit putin si i-a tras o palma de i-a sarit hijabul de pe cap, si atunci si-a amintit Adriana ca o buna musulmana nu intreaba pe sotul ei nimic, nu vorbeste neintrebata doar raspunde cind el i se adreseaza..si adunindu-se cu greu de pe jos era multumita in sinea ei ca el este un musulman adevarat asa cum visase ea ca va fi…
Si dupa ce a iesit din incapere si s-a dus inspre baie sa-si stearga singele ce ii curgea din gura s-a intilnit pe hol cu mama ei care asculta sa vada cum decurge prima intilnire dintre ei..
Si cind a vazut-o pe mama ei, Adriana a strins-o la piept si i-a spus cu suspine ca el e visul ei implinit, ca este chiar musulman si ca o iubeste…
Si mama ei i-a zis..
– Ma bucur mult fiica mea ca ti-ai gasit alesul, sper sa fie un om bun si sa fi fericita asa cum am fost si eu cu tatal tau.. !!!
Si Adriana spera din tot sufletul sa nu-si dezamagesca sotul , sa ajunga o sotie buna care sa valoreze in ochii lui cel putin cit valoreaza o camila sau cit valoreaza 5 oi.
………………………………………………………………………………….
COSTICA SI DUDELNIŢA
 Afara era o caldura inabusitoare, doua mitze dormeau la umbra unui brusture gigantic ce crescuse chiar linga coltul casei lu Costica.. nevasta-sa Maria statea pe pragul casei si curata de codite un lighean plin cu fasole verde… Costica era in curte, in urma cu o saptamina a cules dudele cele mari si negre din dudul din curte..si astazi a vazut ca borhotul e tocmai bun de pus in alambic pentru a da licoarea mult dorita de Costica… Tocmai asezase comanacul la alambic si acum il dadea de jur imprejur cu aluat facut din faina de griu cu apa ca sa nu se piarda nimic din aburul datator de tarie… iar Pavel,copilul lui cel mare rupea niste surcele ca sa aibe cu ce alimenta focul..
cind usa de la curte se deschise.. (de fapt nu era chiar o usa..erau doar trei scinduri prinse intre ele cu un capat de latz din lemn de brad.. nu avea nici incuietoare..dar noaptea o propteau cu o piatra sa se stie in siguranta)
in curte intra Vasile a lu Neculai chioru’… saluta prima data pe Maria..apoi se duse la Costica…Vazuse Vasile din curtea lui ca se intimpla ceva la Costica in curte si se gindi ca poate poate s-a facut borhotu numa bun de distilat si e rost sa bea si el pe gratis niscaiva dudelnitza…
Costica cind il vazu il si intraba daca nu are cumva sa-i de-a o tigara… si Vasile ii spuse ca nu mai are tigari de azi dimineata…
Se intrista Costica la auzirea vesti si il injura porcos pe Vasile care venise numa la baut da in schimb nu avea ce da… apoi ii aseza mai aproape o rondea din lemn de plop ce folosea ca scaun impreuna cu altele 5 in curtea lu Costica, Vasile se aseza si isi impinse mai spre ceafa sapca rosie pe care acu 6 ani scria Chicago Bulls… si privea insistent catre cazanul de distilare… ca sa nu zica Costica ca vine si bea gratis fara sa merite, Vasile se trase si mai aproape de cazan si incepu sa intoarca incet de manivela comanacului.
Intre timp vreascurile incepusera a pirii sub cazan.. si Costica nu isi mai incapea in pepeni de fericire…Poarta se deschise iar si toata lumea intoarse capul sa vada cine mai apare..
dar era doar Sandica fiica lui Costica ce-a mijlocie… fusese la o vecina sa o ajute in gradina la buruienat si la legat rosiile pe araci… cind o vazura sarira toti pe ea si o intrebara daca a primit bani pentru ceea ce lucrase si cit…
Sandica scoase din buzunarul pantalonilor ei scurti o foaie de plastic de 5 lei… si le-o arata…
– Da-o incoace !..zise Costica…
– Ba da-o incoace !..zise Maria..nevasta lu Costica.. da Sandica o puse la loc in buzunar si le zise ca o sa mearga cu ea si o sa-si cumpere inghetata…
Cind auzira ce zice Sandica luara foc cu totii.
Costica o ameninta ca la el in casa nu o sa mai doarma…
Maria..dete cu ligheanul cu fasole de pamint si incepu sa plinga si sa se jure ca mincare de la ea nu va mai munca nenorocita dracului care nu da bani in casa si ii da numa pa prostii…Atunci Sandica arunca cei 5 lei jos.. si incepu sa-i blesteme printre dinti apoi incepu sa plinga si intra in casa… Costica se arunca jos dupa bani in acelasi timp cu Maria..dar fu mai lung de mina si ii inhata primul…
Maria se ridica de jos plina de praf si ceru banii spunindu-i ca tocmai s-a terminat piinea din casa si ca ii trebuie banii..
dar Costica facu ureche surda… si striga dupa Pavel…
Copilul venii si Costica ii dete banii si ii spuse sa se duca pina la birtu din sat si sa cumpere niste tigari la bucata de cei 5 lei… Copilul lua banii si pleca…
Intre timp focul se intetise… borhotul prinse a clocotii usor si primii picuri de dudelnita incepura sa cada intru-n borcan de 8 litri pentru muraturi care era pus la capatul de jos al tevii spiralate…

Vasile si Costica se uitau cu atentie la borcan si numarau fiecare picur ce cadea in el.. apoi incet incet incepu sa curga continuu in firicel subtire…. venea dudelnita..si ei zimbeau si stateau cu privirile lipite de borcanul ce se umplea incet, incet cu licoarea fermecata…
Dupa citeva minute in borcan se adunase destul cit sa fie pentru ei doi de degustare.. Costica lua din spetezele gardului ce delimita curtea lui de curtea lu Gogu pompieru’ doua borcane de 400 ml si le aseza jos pe treapta de intrare in casa, apoi lua din acelas loc si o cana de tabla veche de cind lumea dogita toata, o baga in borcan …si o scoase plina de dudelnitza apoi turna egal in cele 2 borcane…

Vasile lua primul borcanul… mina ii tremura tare, nu bause nimic de o zi si ca sa fie sigur ca nu-l scapa puse si cealalta mina pe el… deschise buzele mult inainte de a ajunge cu borcanul la ele.. in sfirsit simtii sticla rece si mirosul intepator al dudelnitzei… intoarse usor borcanul si sorbii… dudelnita ii arse cu taria ei gura limba si gitul..inchise ochii si mai trase un git… era salvat… Dumnezeu il ajutase si ii potolise pofta… ochii incepura sa-i sticleasca…limba i se dezlega… si Vasile intre timp facuse acelas lucru.. acu era chiar mai fericit decit la inceput, dudelnitza era buna la gust… si era si normal..2 zile muncise cu ziua la bogati ca sa-si poata cumpara zahar sa toarne peste dude in butoi.
Daca ar fi avut si o tigara acu ar fi fost totul perfect..dar tigari nu aveau nici unu si le ardea buza de pofta…
Vasile zise primul..
– Ba Costica..oare de ce nu mai vine ba copilu ala a tau cu tigarile ?…Te pomenesti ca o fi stricat banii, ori si-o fi luat el altceva pe ei…

Costica se innegura la fata… merse in poarta si se uita pe drum la vale inspre locul de unde trebuia sa apara Pavel, dar strada era pustie..era prea cald sa umble cineva pe drum…
Costica intra iar in curte..si clatina din cap… apoi zise..
– Ba Vasile de da Dumnezeu si strica banii il bat de il omor… pai nu cheltui destul cu el ..ba haine, ba papuci, ba caiete.. ba dracu ba lacu ?… acu sa ajung sa-mi fure banii de tigari ?… si Costica clatina iar din cap cu tristete..

– Ba ..io pa a mei ii bat preventiv… (zise Vasile)… si pa Sidonia nevasta-mea o trebuit sa o bat si aseara..ba frate nu-i mai tacea gura… eram pa banca in curte..pun io sticla cu bere linga mine….aproape plina..si a dracu ciine chiar pa acolo trece, da peste ea si o varsa… pai am orbit de furie..mai ales ca era ultima sticla ce o mai aveam asa ca am luat toporu si imediat am executat ciinele… apoi ea a inceput ca nebuna sa zbiere la mine de parca nu ar fi lumea plina de ciini… Si Vasile facu un gest de lahamite…

Costica il batu prieteneste pe umar ..si ii zise..
– Ba tu esti om adevarat si de treaba… de aia imi place mie de tine ca stii sa ai grija de familia ta… apoi ridicara borcanele le ciocnira si mai trasera cite un git de dudelnitza..
Chiar atunci pe poarta intra Pavel..se apropie de cei doi… si aratind in mina bancnota de 5 lei zise..
– Am fost la toate birturile plus magazinele alimentare si pe tot locu e inchis..o zis nenea Stoian a lu Candin ca acu maresc TVA-ul ca asa o zis Boc… !..zise Pavel…apoi se sterse la nas cu mineca camasii lui care cu tare mult timp inainte fusese albastra sau gri si acu era murdara iremediabil…

Costica trase o injuratura si dete nervos cu palaria de pai de pamint…
dar in acel moment Maria venii incet pe la spatele lui Pavel si trase cei 5 lei din mina lui Pavel si ii baga iute in sin…
Costica o vazu si incepu sa o blesteme…
– I-ai vaco..zise Costica..ca nu iti ajunge cit iei de pe unu si de pe altu de prin sat..acu i-ai si pe astia…lesinat-o.. mi-ai umplut casa de copii facuti cu toti neispravitii… aia mica e leit Spirache ciurdaru satului, si Sandica stie toata lumea ca e a padurarului Gavrila..numa asta dracu stie pe cine seamana ca e prost ca noptea si nu-l duce capu la nimic..si Costica arata spre Pavel..

Maria rise bajocoritor si ii zise vre-o doua cu privire la capacitatile lui sexuale.. si asta il enerva teribil pe Costica.. se uita in jurul lui apoi merse si lua un par de linga gard si dete sa plece dupa Maria dar aceasta si Pavel o stersesera de mult pe poarta.. Costica arunca cu parul in urma lor apoi se duse la alambic si scoase borcanul de sub spirala…
acum incepea sa curga doar apa acrita…daca nu il scotea la timp..se strica toata compozitia..
Costica lua din nou cu cana ce-a dogita o noua portie de dudelnita si turna in borcane… Inchina cu Vasile si sorbira ..
-Tii ce ar mai merge o tigara cu bunaciunea asta ! …zise Vasile
– Dreptate ai ! zise si Costica si se posomarira
Dar nu avura timp de regrete mari ca pe poarta intra Pavel..
Veni direct la Costica si ii puse in palma o jumatate de tigara..
Costica o lua.. citi pe litere ce scria pe ea…si zise..
-Uite ba a dracu pe criza asta cineva o aruncat jumate de Kent… Si Costica incepu sa netezeasca cu grija tigara apoi o puse in gura si o aprinse…
Vasile se intinse asa cu capu catre Castica sa prinda si el in nari macar un pic din fumul de la Kent…
Costica il vazu..si ii dete si lui sa traga odata… apoi se intoarse catre Pavel..ii puse mina pe dupa cap si ii zise..
Am stiut intotdeauna ca tu esti al meu..! Si ii impinse in fata borcanul cu dudelnitza… Pavel se uita la el asa cam cu frica..dar Costica il incuraja..
Hai bea, bea..ca nu patesti nimic..ai 12 ani acu..io cind am avut 12 ani beiam cu tata pina cadeam jos..asa erau copii pe vremea mea..Zise Costica.. acu sint niste fete mari toti ficiorii…
Cind auzii una ca asta Pavel lua borcanul si inghitii si el o portie buna de dudelnitza.. ii arse gura si gitul..dar era fericit..tatal lui il recunoscuse oficial..acu trebuia doar sa bea zilnic cit de mult ca sa nu-si dezamageasca parintele.

……………………………………………………………………………
MAGDALENA
  Magdalena a fost un copil nedorit…mama ei era vaduva de 6 ani si deja se chinuia cu greu sa-si creasca un baiat… pe Erno, … trecusera 6 ani de cind tot spera ca o sa-si poate reface familia..dar de 6 ani nici un barbat nu a vrut sa o ia de sotie… apoi a ramas gravida din nou…nici nu stia a cui este fetita…avea 2 prieteni, cind se certa cu unul mergea la celalalt si tot asa…copilul nu au vrut sa-l recunoasca nici unul… si cind Magdalena a avut 5 ani.. barza le-a mai adus ei si fratelui ei inca o surioara…si mama lor tot singura era…cresteau singuri cu cheia la git..uneori vecinii le dadeau de mincare si cite o haina veche..mama lor era mai mereu bauta..uneor ii batea din senin..alteori nici nu-i baga in seama … Magdalena stia injuraturi atit de complexe incit nici nu stia ce inseamna, le auzise de la prietenii fratelui ei si le spunea toata ziua fara sa stie ce zice.Citeodata cind venea de la serviciu mama lor venea cu cite un nene si cu o sticla de bautura…mincau si beiau..apoi pe Magdalena si pe sora ei le trimitea la joaca in fata blocului.. fratele ei deja era mare, era in gasca copiilor ce bintuiau printre blocuri… Vara era mai bine dar iarna trebuiau sa stea in frig cu tenesii rupti si sa astepte pina pleca nenea de la mami lor..abia apoi se puteau intoarce in garsoniera in care locuiau… Tot mai des Erno se certa cu mama lor… si odata l-a luat la bataie pe nenea care venise la mama lor..Erno devenise matur iar Magdalena si sora ei erau domnisoare… mama lor nu mai intraznea sa aduca barbati acasa…Erno era sef..acum el venea beat acasa seara cu prietenii, si uneori le vorbea urit si le lovea..citeodata cind era nervos plecau ele de acasa ca sa nu i-a bataie de la el… o luau pe mama lor si mergeau pe la vecine sa se uite la televizor….cu speranta ca el va adormi in cele din urma si vor putea scapa de bataie in seara aceea…

Intr-o seara unul dintre prietenii lui Erno a prins-o pe Magdalena doar singura acasa si a violat-o… apoi i-a zis lui Erno ca Magdalena s-a dat la el..asa ca Erno a batut-o bine pe Magdalena si a trimis-o acasa la prietenul lui sa-i fie sotie daca tot s-a dat la el…. Pentru Magdalena fiecare atingere a „sotului” ei era un chin, vorbea urit cu ea si o brusca mai mereu asa ca in citeva zile a fugit de acasa si s-a mutat la o fosta prietena de scoala a caror parinti eram plecati la mare in concediu… Dupa citeva zile s-a indragostit de prietenul prietenului colegei ei..si s-a dus la el.. il iubea tare mult… dar cam la o saptamina si-a dat seama ca e insarcinata… noul ei prieten nu a apreciat asta, si a rugat-o sa plece de la el…asa ca s-a vazut dintr-o data fara nici o alta posibilitate decit sa se intoarca acasa, dar i-a fost tare frica de fratele ei, asa ca prima data s-a dus la o vecina si acolo a chemat pe mama ei…. Dar a venit Erno si fostul ei „sot” si au luat-o la bataie… au dat in ea fara mila pina i-au rupt maxilarul si dintii… a ajuns la spital, si Militianul care a venit sa „investigheze cazul” a ris de ea si a facut-o curva nespalata…

Cind a auzit ca in urma bataii pierduse  sarcina a fost fericita, era constienta ca nu ar fi avut cu ce creste un copil si statul avea sa-l ia de la ea.. mama ei a venit la ea la spital si i-a adus niste bani si i-a promis ca o sa-i gaseasca un loc unde sa stea …Erno ii spusese ca daca o mai prinde pe curva acasa o omoara…

Cind a iesit din spital Magdalena s-a dus direct la gara si a luat un bilet de tren din banii pe care ii avea, nu avea o tinta anume…doar sa plece cit mai departe de acolo… In gara unde a ajuns a mers imediat la restaurant sa vada cum poate obtine ceva de mincare fara bani…  si dupa ce a flaminzit o zi jumate singura ei posibilitate de a obtine ceva de mincare o fost sa se culce cu un CFR-ist…

Ziua urmatoare a inceput sa umble dintru-n bar in altul sa caute pe cineva care ar primi-o acasa..era disperata… si nu a gasit..seara a mers in gara sa se culce..dar a luat-o Militia… si au batut-o si acestia.. Cind a iesit din biroul de Militie a garii a luat o bucata de geam spart de pe jos si si-a taiat venele de la mina…s-a asezat jos si  a asteptat sa moara…. dar Militienii au vazut-o si au trimis-o la spital….

Aici la spital la intilnit pe EL, El era la camera de garda cu niste dureri puternice de stomac din cauza unui ulcer, tocmai bause o intreaga fiola de Novocaina, si in timp ce pe ea o pansau asistentele au intrat in vorba.. el i-a povestit de ce beia pina nu mai stie de el, ca era mereu parasit de sotii si ca avea un copil handicapat..si ea desi vorbea inca rau si avea prin gura atele de la operatia de reconstructie a maxilarului  i-a povestit povestea vietii ei….

Dupa asta nu s-au mai despartit… au venit impreuna acasa la el.. el locuia singur, in aceeasi curte cu el avea casa si tatal lui, iar tatal lui ii crestea copilul… Magdalena a indragit copilul imediat..vedea in el copilul ei nenascut pe care il pierduse … si chiar daca nu era de acord cu faptul ca EL era mai mult beat decit treaz, dupa ce au stat un an impreuna au hotarit sa se casatoreasca…,
Cind era singura acasa isi lua fiul vitreg in brate si il stringea tare la piept…uneori el simtea doar cum lacrimile ei ii cad pe crestet..alteori ii spunea povesti, stateau in fata geamului ca sa il vada de departe pe EL cind vine de la Bar… si uneori venea doar dupa ora inchiderii, se certau mai intotdeauna,,, si baiatul putea auzii mai ales vara cind geamul era deschis certurile lor…El mereu ii arunca cuvinte grele.. ii spunea ca a luat-o fara sa aibe nimic decit hainele de pe ea…ii spunea ca e o stricata si o nenorocita… care s-a culcat cu un CFR-ist doar pentru mincare, asa cum fac doar tirfele ordinare…si ea incepea sa plinga si sa se roage sa o ierte..desi nu avea nici o vina ..:(

Intr-o zi el a avut un accident..era beat si a cazut pe jos si si-a rupt mina…cit timp a fost el la spital..socrul Magdalenei a intrat intr-o noapte peste ea in casa si a violat-o… Magdalena i-a spus sotului..si conflictul dintre ei a fost tot mocnit..toti se uitau urit unul catre celalalt doar copilul nu putea pricepe nimic..dupa un timp socrul Magdalenei a incercat din nou..atunci au fost mare scandal.. in cele din urma au luat bataie de la „Socru” si EL (si din cauza ca avea un handicap) si a luat bataie si Magdalena…

Dupa un timp tensiunea din familie a crescut, asa ca pentru a mai scapa de tensiune Magdalena s-a angajat in serviciu… venea seara tirziu si se culca..apoi dimineata cind se trezea pleca… Dupa un timp venea tot mai rar, uneori nu venea cite 2 zile cind venea se certa cu EL… spargeau cite ceva …apoi Ea se culca iar El mergea la Bar.

Intr-o zi Magdalena nu a mai venit deloc…dupa citeva saptamini au aflat ca se mutase in apartamentul unui coleg de serviciu, el.. Relu era din aceeasi localitate cu El, sotul ei…dar aici in localitate mai statea doar mama lui , el statea in orasul unde era fabrica unde lucrau…. dar desi sotul ei si cu socrul ei erau dusmani, s-au coalizat impotriva ei si au umplut localitatea cu minciuni si rautati despre ea, si nu uitau sa zica ce bine e ca au scapat de ea si ca au dat-o lui Relu…dupa un timp a auzit si mama lui Relu povestea’ si a mers la fiul ei la bloc.. acolo a gasit-o pe Magdalena si a batut-o… apoi Relu a parasit-o ca sa aibe pace cu mama lui… si Magdalena a ramas iar pe drumuri, dormea pe la colege…in timpul asta sotul ei a bagat la divort de ea…

Dupa citiva ani de cind Magdalena a trebuit sa faca sex cu un necunoscut pentru o portie de mincare se gasea exact in aceeasi situatie… si la putin timp dupa divortul ei de EL si dupa ce Relu o abandonase s-a auzit ca este insarcinata…

Dupa un timp a cunoscut pe altcineva si s-a mutat in alt oras cu noul ei prieten, acum Magdalena avea o fetita de 6 luni..si spera ca va avea in cele din urma o viata fericita, noul ei sot i-a zis ca nu-l intereseaza trecutul ei…doar viitorul…
Din pacate era foarte gelos… Magdalena odata a intilnit un fost coleg de serviciu in oraselul unde locuia acum, si unde toata lumea cunostea pe toata lumea  si au mers sa bea o cafea…cineva i-a vazut si i-a spus noului ei sot, acesta i-a cerut explicatii apoi a batut-o rau … Abia atunci a vazut Magdalena ca iar facuse o alegere gresita…. dar nu mai avea ce face…trebuia sa traiasca asa cu el..avea si un copil care avea nevoie de un tata si nu vroia ca fiica ei sa treaca prin ce a trecut ea…

Dupa un timp s-a reangajat in serviciu in alt domeniu decit cel in care lucrase inainte, dar era fericita, avea scandaluri cu sotul, dar mai rar, si de lovit tot rar de tot o lovea, cind era baut si cind o banuia de infidelitate…
Dar se obisnuise..stia ca acesta era destinul ei si nu mai lupta .cu el…
Intr-o zi cind au iesit de la serviciu unei colege de a ei i sa facut rau…a cazut jos in strada, Magdalena a ridicat-o si a mers cu ea pina acasa.. i-a facut un ceai, si a ajutat-o sa intre in pat si sa se culce…
Cind a ajuns acasa sotul ei o astepta … era furios, si dezamagit…era sigur  ca Magdalena era o curva… asta fusese si asta ramasese… si acum isi gasise pe altul….asa cum ii parasise si pe ceilalti barbati dinaintea lui avea sa-l paraseasca si pe el….
Magdalena i-a spus ca a fost doar cu o colega sa o ajute sa ajunga acasa,,dar el era sigur ca ea minte… a inceput sa strige la ea ca e o mincinoasa….o curva mincinoasa… apoi a inceput sa o loveasca…au inceput sa se lupte..apoi el a luat un cutit si a lovit-o cu el pina a obosit….

Cind a ajuns Politia chemata de vecini Magdalena era moarta… pe el l-au condamnat la 18 ani de inchisoare iar fetita a ajuns la o casa de copii…

Magdalena a fost una dintre cele 7 mame vitrege pe care le-am avut !

………………………………………………………………………………
San Da
Nici nu mai stiu citi ani au trecut de cind am cunoscut-o, Eram tinar si indragostit, eram indragostit de viata, de flori, pina si de vintul ce misca alene frunzele plopilor ce erau atit de inalti încît cu greu le vedeai virful, nimic pe lumea nu ma putea infringe, nimic nu ma putea doborî, desi multi ar putea spuna ca mai înfrint si mai doborît de cum eram eu atunci nu poate fi nimeni.Nu cu mult timp inainte ma casatorisem, locuiam cu sotia mea in casa bunicului meu care inainte de a deceda ma infiase din cauza ca nu avea incredere ca tatal meu va avea cum trebuie grija mea,tatal meu era la ce-a de-a saptea lui casnicie si tocmai imi devenise frate, imediat dupa casatoria mea a venit sa-si ceara partea din casa, si dupa lungi certuri am fost dat afara din locuinta cu politia localitatii, am plecat in pribegie cu sotia mea si cu fetita noastra, si ne-am mutat la Deva, unde ne-am propus sa locuim pina ne vom judeca cu fratele meu ( fostul tata )si o sa-mi recuperez casa inapoi.

Aici am inceput sa scriu pentru diferite ziare impins in primul rind de lipsa de bani, mi-am facut un cerc de prieteni, pina intr-o zi cind sotia mea a plecat cu cel mai bun prieten al meu si m-a parasit, atunci am avut o perioada mai grea si m-am adincit in scris si mai mult, era modul meu de a ma minti ca nu s-a intimplat nimic, ca totul e ok, redactia ziarelor era intru-n bloc care chiar daca avea lift , pina la lift avea o multime de scari si pentru mine era inaccesibil, de aceea dupa ce scriam un articol telefonam la ziar sa trimita pe cineva dupa el, asa am cunoscuto pe Sanda, ea venea dupa articol mai intotdeauna, ea era secretara, de fapt era omul bun la toate, seful ziarului o trimitea dupa cumparaturi, ori sa-i plimbe catelul, si inainte de a trimite materialele la tipografie tot Sanda si cu inca o persoana le corectau gramatical, cu ale mele aveau tare mult de lucru, datorita faptului ca nu facusem scoala, habar nu aveam de gramatica ( cusur pastrat pina astazi )

…Dupa o perioada ziarul nu si-a mai permis sa plateasca chiria exorbitant de mare si a inchiriat alt sediu, acela era in incinta unui fost magazin si nu mai avea scari deloc, asa ca am fost anuntat si ma prezentam si eu in fiecare zi la serviciu, dar cum nu prea stiam face mare lucru eram omul de la relatii cu cititorii, toata ziua stateam de vorba cu persoane care il vedeau pe ceausescu, vedeau extraterestri, isi reclamau vecinii ca fac vraji si spiritism, ori ca au relatii cu mafia ca duminica le vin prea multe rude in vizita, am avut si reclamatii a unor persoane contra vecinelor lor care trec dimineata pe hol cu tocuri cui si le tulbura somnul, si cu toti acestia vorbeam eu incit uneori seara eram un pachet de nervi, in redactie mai aveam 5 colegi, Sanda, si Diana erau secretare si corectori etc, fiica patronului care se invirtea pe acolo toata ziua da nu facea nimic, si 2 reporteri de teren amindoi si fotografi, pe aceia nu-i prea vedeai pe la sediu, dar Sanda si Diana erau mereu acolo, povesteam toata ziua si citeodata ieseam la cite o terasa si mincam hotdog ori hamgurger, pizza nu prea era in vremurile alea pe toate drumurile.

Într-o zi Sanda m-a invitat la ea acasa la masa, am mers, era un loc foarte placut, statea la parterul unui bloc cu 4 etaje, am mers toti 3 , eu Sanda si Diana, pe drum mi-a spus ca spera ca o sa-mi placa la ea deoarece e putin mai altfel locuinta ei decit una normala, si eu am crezut ca se refera la curatenie.. cind am ajuns si a deschis usa am ramas blocat, apartamentul ei era de fapt o copie fidela a unei locuinte asiatice, pe jos avea covoare subtiri, in mijloc o masa cu picioarele taiate de maxim 30 cm inaltime de jur imprejurul ei erau pernute de matase colorata, televizorul avea niste picioare micute sa fie la nivelul ochilor, iar pe perete era asezat un imens evantai cu o pereche de cocori desenati pe el, in loc de pat avea o rogojina asezata direct pe parchet peste care era pus o saltea acoperita cu o cuvertura tot cu cocori, pe perete era asezat un fel de dulapior cum nu mai vazusem niciodata, am aflat mai tirziu ca era un altar unde era un Budha cioplit din jad (refuz sa cred ca era din plastic)si un stativ pentru ars betisoare parfumate, la geam pe o masuta mica era un bonsai splendid iar in colturile camerei elefanti superbi cu trompele in sus raspindeau prosperitatea si belsugul iar in spate carau ghivece grele incarcate de flori minunate,

… Eu stateam si priveam nauc minunea ce mi se infatisa in fata ochilor, am observat atunci ca Diana si Sanda se cunosteau destul de bine deoarece amindoua au aparut imbracate in chimonouri, al Dianei roz si al Sandei auriu, si au inceput sa aseze pe masuta joasa boluri de toate marimile cu bucate exotice si alese, cind am inceput masa am observat ca ele foloseau bete la mincare, dar mi-e imi adusesera furculita, am zis ca vreau si eu bete, Sanda a mers si mi-a adus o pereche de bete, dar nu am reusit sa le tin in mina cum trebuie, de mincat nici nu putea fi vorba, asa ca am mincat cu furculita, in timp ce mincam mi-am dat seama de ce Sanda se semna San – da, era indragostita atit de mult de cultura asiatica incit isi schimbase si numele, prin simpla lui impartire in doua il schimbase intru-n nume asiatic.

La citeva zile dupa asta San da mi-a daruit o pereche de bete pentru mîncat care sa fie numai ale mele, m-a invatat cum trebuie sa le tin si dupa citeva zile am reusit si eu acasa sa maninc cu ele cartofi prajiti, i-am zis si mi-a spus ca Simbata sint invitatul ei la masa, si mi-a spus ca va face un meniu special pentru mine, Simbata mi-am luat betele in buzunarul hainei si am plecat la ea, le-am gasit prin bucatarie, cind au aparut cu mincarea am fost placut surprins, stia ca imi plac mult pastele si brinza si gatise taietei cu tofu prajiti in ulei de bostan, am vazut ca a asezat un bol mic cu mincare si in altarul de pe perete unde ardea usor un betisor ce raspindea un parfum suav de iasomie, am intrebat de ce ?..si mi-a zis ca era o ofranda pentru cei ce nu mai sint, mult mai tirziu am aflat ca mama ei murise cind ea era mica,tatal ei s-a recasatorit iar noua ei mama o chinuia si o batea mereu, matusa ei a emigrat in Australia si ea ii lasase apartamentul sa aibe si San da un loc doar al ei.

Întilnirile noastre au continuat inca multe luni pina intr-o zi cind am vazut ca fetele nu-si mai vorbeau, am incercat sa o descos pe San-da dar nu am aflat nimic, nu m-a mai chemat la masa , apoi intr-o zi am fost placut surprins cind mi-a spus ca ma asteapta pe la ea, imi era dor de mincarea ei, imi era dor sa o mai vad in chimonoul ei auriu care scotea un fosnet la fiecare pas fosnet pe care il voi pastra pentru totdeauna in mintea mea, la masa m-a intrebat daca Diana mai vorbea cite ceva despre ea din cind in cind, i-am zis ca nu..apoi a inceput sa plinga…si eu nu am stiut ce sa-i zic, desi eram prieteni..da parca inghetasem…apoi saptamina cealalta a facut seful scandal ca ele tot nu vorbeau una cu alta si San-da a zis ca pleca ca ea cu Diana nu mai lucreaza…

Duminica a venit la mine la bloc Diana, plingea venise sa-mi spuna ca pe San-da a gasit-o vecina ei moarta in casa, vestea a cazut ca un fulger, nu credeam, era prea nedrept ca San-da sa fi murit…dar asta era adevarul… bause nu stiu ce pastile, si Diana zicea mereu aceleasi vorbe pe care cu greu le intelegeam….
M-a vrut doar pentru ea..si eu nu am putut…. a murit din cauza mea…

Atunci am inteles… Credeam ca in viata reala nu se poate sa existe dragoste, pasiune, intre doua femei, si ca acest lucru e posibil doar in filme… dar uite ca era posibil, Diana ii spusese ca a intilnit pe cineva si ca vrea sa se casatoreasca, iar acest lucru a fost prea mult pentru San-da, nu si-a mai gasit rostul pe lume fara iubita ei si a ales sa nu mai mearga mai departe.
Nu am putut merge la inmormintare, in ziua cind au ingropat-o am stat toata ziua in parc si am privit betele de la ea amintindu-mi toate clipele fericite impreuna

In celalta dimineata cind am mers la serviciu Diana citea intr-o carte si lacrimi mari i se rostogoleau din ochi, mi-a aratat o carte si mi-a spus ca aceea carte era ultimul cadou pe care il primise de la San-da, pe prima pagina avea o dedicatie :
Dragostea dintre doua femei
poate fi asemuita doar cu
un cocor ce mingiie luna cu
aripa sa ! Pentru tine ..viata mea.
…Si nu se jucase doar cu cuvintele…Diana chiar asta fusese pentru ea.

Mie mi-au ramas amintirile frumoase cu ele amindoua impreuna, fericite, fericite, si rîsul lor mi-a ramas, risul lor cristalin cind se alergau una pe cealalta prin casa in fosnetul chimonourilor de matase, mi-a ramas in minte uriasul evantai cu cocori care umpleau camera de bucurie si fericire,mi-a ramas reteta San-da-ei cu taietei cu tofu prajiti usor in ulei de bostan, si obiceiul de a minca cu betele, chiar si la spital mincam cu betele si eram atractia tuturor ,incet incet betele primite de la San-da s-au tocit si apoi unul s-a rupt, nu am mai gasit altele, dar mi-am facut eu alta pereche, pe care le-am folosit pina zilele acestea cind am primit bete noi de la o buna prietena din Korea, si mi-am amintit din nou povestea San-da-ei

…. intre timp am cistigat si procesul cu fratele meu si mi-am recuperat casa,apoi am venit de la Deva inapoi aici in fundul lumi unde nimeni nu mai are nici o speranta, o lume unde timpul sta in loc , si daca nu ar fi moartea sa ne imputineze am putea spune ca traim aceeasi zi la infinit… Intre timp Diana s-a casatorit are un baiat si o fetita, nu stiu daca a uitat zilele petrecute alaturi de San-da, eu in mod sigur nu le voi uita…citeodata cind imi gatesc taitei cu tofu si ulei de bostan aud fosnetul chimonoului ei auriu cum se strecoara prin spatele meu sa guste si ea putin…apoi pleaca insotita de cocorii pe care îi iubea atît de mult.

……………………………………………………………………………………..
Bambusul meu norocos
Cred ca a venit vremea sa va spun si povestea bambusului meu norocos, mie imi place tare mult bambusul, cred ca e ceva ce tine de genealogia familiei mele, am avut si Unchi pe care sotia sa il alinta „ursuletul meu” , si mama mea a avut 3 soti pe care ai alinta „ursuletule”, dar cu care nu a stat mult deoarece era o fiinta inocenta si sensibila si ura tare mult monotonia conjugala, dar dragostea fata de bambus mi-a transmis-o si mie si am ajuns si eu iubitor de bambus asa cum sant ursuletii Panda, a fost problema de saptamani de cand le-am spus prietenilor mei ca imi plac tufele de bambus si bambusii norocosi la ghiveci, pana cand am primit si eu un bambus norocos cadou de la ei, insa din pacate nu am avut parte de el !L-am primit de ziua mea, avea un biletel atîrnat de el pe care scria ca este Feng Shui si ca o sa-mi absoarba energia negativa, aducindu-mi noroc prosperitate si bunastare, cind ma uitam eu asa la el cu admiratie am atins din greseala bolul cu supa din fata mea si am rasturnat supa pe mine, m-am oparit tot, mai ales in locurile extrem de sensibile, dupa ce m-am dat cu creme si geluri + apa rece m-am aplecat sa adun cioburile bolului de pe covor dar in timp ce m-am aplecat mi-a alunecat mina cu care ma sprijineam de masa, si care era inca unsa de creme fel de fel, si am cazut in nas, asa ca mi-am spart si capul si mi-am fracturat si nasul pe doua locuri, am ajuns la spital unde am stat citeva zile, timp in care mi-au reconstituit si capul si nasul ! Cand am revenit acasa am mers fix la bambusul meu norocos si am inceput sa vorbesc cu el, simteam cum imi absoarbe toate energiile negative incat am hotarit pe loc sa-mi fac timp in fiecare zi cel putin 30 de minute pentru a vorbi cu el, insa din pacate nu am mai apucat deoarece noaptea am facut o colica renala si m-a luat iar salvarea.

Anul acela a fost un an tare trist pentru mine,nu apucam sa stau doua zile acasa ca iar ajungeam la spital si mereu ma gindeam la bambusul meu norocos si la ce bine ar fi fost sa fim impreuna si sa pot sa-mi descarc toata energia negativa care imi incarca aura asupra lui !
Intre timp a venit ziua de nastere a vecinei mele, iar prietena mea ne avind bani sa-i cumpere un cadou i-a dat bambusul meu norocos ei, s-a bucurat foarte mult de cadoul primit deoarece neamurile nu o cautau decat iarna cand facea tuica si cand taia porcul, iar copii avea doar o fata in America, i-a promis prietenei mele ca o sa ne faca o placinta cu varza in cuptorul taranesc asa cum numai ea stie, ca recompensa pentru bambusul norocos deoarece i-a placut de el enorm, dar nu a mai apucat saraca deoarece seara a calcat-o o masina chiar cand a vrut sa traverseze strada ca sa mearga la vecina de peste drum sa-i spuna ce a primit ea de ziua ei, asa ca am ramas fara placinta !

Cind a venit prietena mea la mine, doctorul tocmai imi facea iesirea din spital, ma insanatosisem in urma cu o zi asa brusc peste noapte incat nici doctorilor nu le-a venit a crede ! Eu eram sigur ca bambusul meu norocos ma ajutase ca doar era Feng Shui, si nu va pot spune cat de trist am fost cind am auzit ca prietena mea l-a dat vecinei, am plins si am fost trist toata ziua, nici pofta de mincare nu am avut si nici sa fac sex cu prietena mea nu am mai reusit, a trebuit sa apeleze la un prieten de familie !
A doua zi dimineata cand m-am trezit am mers direct la vecina mea sa vad daca gasesc pe cineva acasa sa-mi recuperez bambusul meu norocos, dar norocul nu a mai fost de partea mea, fiica ei din America il luase cu ea, unchiul ei mi-a spus ca lucreaza la World Trade Center si vrea sa-l puna la ea in birou deoarece tare mult isi dorise inca din copilarie un bambus norocos…
In fond nu e nimeni asa prost sa refuze un bambus norocos care pe deasupra mai e si Feng Shui.

Asta a fost trista poveste a bambusului meu norocos, pe care nu cred ca o sa-l pot uita vreodata deoarece mi-a adus mare bucurie in viata si mi-a inseninat existenta cu puterea lui de absorbtie a energiilor negative si de purificare a aurei personale !

………………………………………………………………………………………………
Anunțuri

2 comentarii

  1. Te-ai gandit sa-ti desparti articolele?
    1. Cred ca este pacat sa primesti numai 1 Like pentru toate.
    2. Ca sa dau 1 Like, ar trebui sa citesc toate articolele si din pacate, chiar daca le-as sorbi, nu am atata timp intr-o bucata.
    La prima povestire, m-am amuzat, asa cum demult n-am mai facut-o, chiar daca sarmanul copil a cazut prada nu lui 13, ci mai degraba celor „13” stiutori de nimic.
    Interpretez ca ultima este adevarata, avand in vedere si ce sta scris la „Punctul de vedere”. Foarte trista poveste. Daca gandesc cator oameni le merge asa… O viata de caine oropsit nu este nimic pe langa asta.

  2. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: