Despre mine

Mica autobiografie !

M-am nascut pe data de 3 Mai 1974. in Rapoltu Mare, linga orasul Simeria Hunedoara
la ora 6 dimineata, exact in aceeasi zi la ora 9 a decedat bunica mea.

Tatal meu si mama mea nu au fost casatoriti, eu sant copil din flori,
cand am avut 11 luni mama m-a abandonat la tata si ea a plecat cu un vecin de al nostru in lume.

Tatal meu ramas cu mine pe cap a facut acte ca sa ma dea la casa de copii, dar bunicul meu care considera ca a fost un semn nasterea mea in aceeasi zi cu moartea bunicii m-a infiat si am devenit frate cu tatal meu.

Pe la varsta de 6 ani mi-am rupt piciorul cazand din pat asa mi s-a descoperit boala oaselor de sticla, (Maladia Lobstein) ne mai reusind sa ma recuperez 100% la scoala normala nu m-au mai primit si am fost trimis la o scoala speciala la Jucu in Jud, Cluj.

Aici era un adevarat lagar de exterminare si eram tinuti mai rau decat animalele
pentru ca nu era personal de specialitate (brancardier) cei care nu puteam merge in picioare ne taram pe jos ca viermii… iar de foame ne bateam pe cojile de cartofi care se aruncau de la bucatarie la cosul de gunoi pentru porci…

In vacanta a venit bunicul sa ma ia acasa si cand a vazut cum e acolo nu a mai vrut sa ma mai duca inapoi. l-au chemat la Militie (asa se numea atunci Politia ) l-au amenintat dar intre timp eu am cazut iar si mi-am rupt picioarele si am ajuns la spital…

Oasele imi devenisera asa de moi ca aveam fracturi noaptea in pat, bunicul ma ingrijea.. in timp ce fratele meu (ex tata) era mai mereu baut si ocupat cu diverse aventuri pasagere…

La scoala nu am mai putut merge deoarece am fost mai mult prin spitale dar am invatat sa scriu si sa citesc datorita unor asistente cumsecade care mi-au fost si profesoare iar cand eram acasa veneau pe la mine ( la rugamintile bunicului) unii dintre profesorii de la scoala din localitate care ma ajutau sa prind cate ceva din materiile principale.

De la plecarea mamei mele si pana la decesul bunicului ( devenit tatal meu adoptiv ) fratele meu (fost tata ) avusese 6 casatorii legitime si tot atatea divorturi…( acum e la al 7-lea mariaj fericit )

Dupa moartea bunicului, fratele meu (ex tata) mi-a ajuns tutore, aveam 14 ani si eram imobilizat la pat…devenit tutore si-a putut revarsa pe mine toata ura si frustrarile.
Principala lui distractie era sa bea si apoi sa ma loveasca fara motiv pana obosea, mereu aveam ochii vineti si buzele sparte… cand aveam musafiri le spunea ca am cazut din pat ca sant obraznic si nu stau cuminte…

Cand venea baut de la carciuma mereu se adunau vecinii pe la garduri ca sa auda cum ma bate, dar nici unul niciodata nu a venit sa ma salveze…

La varsta de 18 ani cumnata  fratelui meu, (sau matusa mea prin alianta ) sora celei de a 7-a mele mame vitrege,  ca sa ma ajute, deoarece vedea in ce iad traiesc, a scris o scrisoare la pensii ca sa-mi primesc pensia pe numele meu si sa nu mai vina pe numele fratelui meu (ex tata) si asa fratele mea a pierdut dreptul de tutore al meu si eu am inceput sa devin independent, sa nu mai depind de tatal meu si de sotia lui si sa traiesc din mila lor !

Apoi tot cu ajutorul acelei matusi, o femeie minunata la care ai datorez enorm de mult, probabil chiar viata,  am reusit sa obtin din mostenire o camera care sa fie a mea.
… Camera era un fost grajd, transformata de bunicul meu in bucatarie de vara, pe care am inceput imediat tot cu ajutorul matusii mele sa-l transform intr-o casa primitoare !
Am inceput sa ma simt si mai bine, oasele nu mi se mai rupeau asa de usor desi
de la 7 si pana la 16 ani avusesem 32 de fracturi doar la piciorul stang..

Pe la varsta de 19 ani am cunoscut prin ziarul National o tanara profesoara de limba Engleza care ramasese insarcinata cu un elev al ei si care a fost data afara din casa si dezmostenita de parinti, a parasit-o chiar si prietenul si elevul ei ( tata copilului ) asa ca a ajuns sa locuiasca pe strada, eu am citit povestea ei si am invitat-o sa stea la mine…

A venit sa locuiasca la mine impreuna cu fiica ei si dupa putin timp ne-am indragostit unul de altul si ne-am casatorit…
Atunci fratele meu a venit la mine si mi-a spus ca nu e de acord sa ma casatoresc cu o femeie cu copil deoarece tot satul o sa rada de el si de mine si el nu vrea sa ajunga de rasul satului, dar eu nu am vrut sa-l ascult si am mers linistit pe calea mea, atunci el profitind de faptul ca eu nu aveam acte pe partea mea de casa pe numele meu deoarece fusesem minor la decesul bunicului a facut reclamatie la politie si ne-a scos afara din casa pe mine si pe sotia mea cu fetita mica cu tot…

Am dormit practic in strada pe trotuar o noapte apoi a doua zi am mers la asociatia persoanelor cu handicap si prin ei si cu ajutorul prefecturii Deva am primit o camera in caminul de nefamilisti al Acomin SA din Deva…
unde am si ramas pana la terminarea certificatelor de mostenitor prin care am primit si eu drept sa locuiesc aici… in acel timp in care am locuit acolo la Deva sotia mea satula de lipsuri (uneori abia aveam mancare pentru fetita ) si de hartuirea prin instanta a noastra de catre fratele meu (ex tata ) (care vroia sa-mi anuleze dreptul la mostenire ) ma parasit si s-a mutat la cel mai bun prieten pe care al avusesem eu… si a devenit sotia lui !

Cand am primit si eu drept de locuit aici, ea deja era plecata…
Asa mi-am pierdut si sotia, si fetita… si de atunci (1996) si pana anul 2012 cand in sfarsit am reusit sa ma separ de fratele meu, si sa am si eu casa mea si curtea mea …. am avut o viata de iad .

Acum am casa mea personala unde locuiesc linistit cu cele 3 pisici ale mele si incerc din rasputeri sa fiu fericit in viata care mi-a mai ramas de trait !… In timpul liber colectionez medalii de la maratoane, probabil daca eram sanatos eram alergator de performanta… Lumea zice ca imi doresc asta deoarece nu o sa pot alerga niciodata si fiecare isi doreste ceea ce nu are…dar eu stiu ca nu este asa… Desi se fac rost extrem de greu, nimeni nu renunta la medaliile lui de alergator, eu ma incapatinez sa scriu organizatorilor..iar unii chiar m-au inteles si m-au ajutat… Dar probabil de la Maratonul Regal nu voi avea niciodata o medalie…oricit de optimist as fi ! 🙂

UPDATE:  Au trecut 5 ani de cind am primit casa… Din pacate intre timp strada mea a ajuns pustie, tineretul a plecat in lume iar batrinii au murit… De 3 ierni locuiesc singur pe o strada pustie… O sa incerc din rasputeri sa plec de aici undeva la oras… ca atunci cind ma uit pe fereastra sa pot vedea si oameni nu doar pustiu… Nu stiu daca am sa si reusesc asta…dar mi-am promis sa ma straduiesc din greu sa ajung printre oameni !

carut

 

 

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: